Suferinţa din creier

Se simţea împlinită. Dragostea şi grija soţului ei, chipurile vesele ale celor doi copii erau suficiente pentru ea. Îi dădeau putere de muncă, putere să spere şi să zâmbească, chiar şi atunci când momentele grele îi dă­deau târcoale. Viaţa nu i-a fost mereu uşoară. L-a cunoscut pe Vasile Rădoi, cel care avea să-i fie soţ, şi de atunci şi-a spus că viaţa ei nu are să intre decât pe un făgaş bun. A plecat din comuna Balaci, judeţul Teleorman, şi a ajuns în Bucureşti, cu do­rinţa de a le oferi celor doi copii ai lor, Nicuşor-Ovidiu, de 11 ani, şi Ana-Maria, de 9 ani, şansa de a învăţa şi de a preţui calitatea unei vieţi trăite în bunăstare şi în armonie. 

Dumnezeu însă a hotărât să le în­cerce credinţa şi dragostea. Cu numai o lună înainte de Crăciun, Drina Rădoi a simţit cum durerile de cap nu o slăbesc, cum ameţelile o fac să se simtă slăbită şi fără vlagă. Ba mai mult, mâna stângă începuse să-i amorţească, un pic şi piciorul, ca în cele din urmă să observe că nu mai vede bine cu ochiul drept. A conti­nuat aşa săptămâni bune. Mergea la lu­cru fără să pregete, o săptămână di­mineaţa, una noaptea. „Pe 25 no­iem­brie, cum a ajuns la lucru, cum a căzut cu capul pe birou. De 15 ani lu­crează ca operator la Plevnei SA, dar niciodată nu i s-a întâmplat aşa ce­va.

Colegii au dus-o de urgenţă la Spi­talul Militar. Toţi am crezut la în­ceput că de vină este oboseala acumulată. Medicii însă, după ce i-au fă­cut un set de analize, RMN-ul, ne-au dat verdictul care ne chinuie de atunci: cavernom de trunchi cerebral”, povesteşte soţul femeii, Vasile Rădoi. Cavarnimul, altfel spus un ghem de vase de sânge aflate în­tre creierul mare şi creierul mic, ori­când poate determina apariţia unei he­moragii fatale. Trei săptămâni a stat femeia la Terapie Intensivă. Fă­cuse pareză pe partea stângă. „Nu pu­tea să vorbească, nu putea să meargă. Era inertă, stătea în pat, ne­mişcată”, îşi aminteşte bărbatul cli­pele în care o vedea pe cea care niciodată nu avea stare, care era mereu activă, muncea de dimineaţă până sea­ra, avea grijă de casă, de copii, de ser­viciu.

Într-o fracţiune de secundă, tot echilibrul la care lucraseră ani în şir se frânsese ca un băţ de chibrit. „Am început să mă interesez peste tot, pe la oameni care suferiseră de această boală şi de care reuşiseră să sca­pe, am fost pe la diverşi medici. Pes­te tot am auzit aceeaşi recomandarea de a merge cu soţia în străi­nă­tate. M-am întâlnit şi cu domnul doctor Helmut, care până nu demult a lucrat la o clinică din Zürich, în El­veţia, iar acum a ajuns la Hanovra, în Germania. A operat foarte multe cazuri de cavernom. Cu succes. Ne aşteaptă şi pe noi în Germania. Din păcate însă, fiind o cli­nică particulară, nu colaborează cu Casa de Asigurari de Sănătate de la noi, aşa că ne este destul de greu să facem rost de bani. Întreaga operaţie costă 50.000 de euro. O sumă imensă pe lângă veniturile noastre mici, de bugetari”, explică bărbatul situaţia în care se află.

„Nu m-am gândit niciodată la moarte, pentru că simt că mai am multe de făcut pe pământ. În primul rând să-mi cresc îngeraşii, care au nevoie de afecţiunea şi de sprijinul meu. Nu vreau şi nu pot să accept că această boală mă va răpi de lângă cei dragi, de lângă familie şi de lângă prieteni. Voi lupta să înving această boală, dar ca să reuşesc am nevoie de ajutorul şi de sprijinul dumnea­voastră. Doctorii de la spital au ajuns la concluzia că intervenţia chirur­gicală de evacuare a hematomului mezencefalic şi de exereză în tota­litate a cavernomului sunt singura şansă de supravieţuire”. Sunt cuvintele Drinei, scrise pe o pagină vir­tuală. Acum, femeia a ajuns acasă, după zeci de zile petrecute printre medici, asistente, analize, injecţii şi perfuzii.

De Sărbători, soţul şi copiii au vrut să fie lângă ei, acasă, şi au înconjurat-o cu toată dragostea lor. Femeia însă abia dacă se ţine pe picioare. Ameţeşte, mâna şi piciorul stâng şi le simte în permanenţă amorţite, vede înceţoşat. Gândurile însă i se în­dreaptă către Dumnezeu şi către oa­menii cu suflet larg care o pot ajuta să strângă suma necesară intervenţiei chirurgicale.

Citește pe Antena3.ro

Șefa partidului lui Călin Georgescu, reacție violentă în fața jurnaliștilor, în prima zi în Parlament

Să dăruim pentru a salva viaţa unui om!
Familia Rădoi a reuşit să strângă până acum, datorită rudelor, 20.000 de euro. Mai are nevoie de 30.000 de euro pentru a nu mai anula încă o dată, aşa cum s-a întâmplat, la sfârşitul lunii decembrie, operaţia. Medicii de la clinica din Hanovra au reprogramat intervenţia chirurgicală la începutul acestei luni. Pentru cei care vor să o ajute pe femeia de 42 de ani să se facă bine, pe numele ei, Drina Rădoi, la BCR Bucureşti, s-au deschis următoarele conturi:
-    în lei: RO53RNCB0077080642230002
-    în euro: RO26RNCB0077080642230003

Pentru mai multe detalii, familia Rădoi poate fi contactată la numărul de telefon: 0745.178.852.