Un lanţ mortal: criză, depresie, sinucidere

Profesorul Dan Prelipceanu, medic primar psihiatru, directorul medical al Spitalului "Alexandru Obregia" din Bucureşti, ne lămureşte dacă şi cum afectează criza financiară starea psihică a românilor.

Criza presupune scăderea salariului, dificultăţi la locul de muncă, rate neplătite din cauza lipsurilor financiare. Toate acestea au, într-adevăr, repercusiuni asupra stării psihice. "Ratele neplătite la timp reprezintă o situaţie depresogenă, anxiogenă, care poate duce chiar la sinucidere", afirmă reputatul specialist. "Dacă nu au fost până acum astfel de cazuri, nu sunt excluse pe măsură ce criza se adânceşte", mai spune specialistul.

FĂRĂ CHEF DE VIAŢĂ
O persoană care trece printr-un episod depresiv e mai retrasă, mai puţin comunicativă, îşi pierde cheful de viaţă, nu mai are poftă de mâncare, slăbeşte, are gânduri negre. De cele mai multe ori, persoana care ştie că are probleme financiare îşi dă seama că prezintă toate simptomele unui depresiv, dar şi le ascunde de cei din jur. "Sunt cazurile psihotice", spune profesorul Prelipceanu. În general, aceste cazuri nu apar din senin, ci pe fondul unei vulnerabilităţi genetice.

Nu toate persoanele care trec prin situaţii financiare dificile trebuie să facă un episod depresiv. "Dacă faci acum depresie, în contextul crizei, care vine cu şomaj, penurie financiară sau alte aspecte de acest gen, e semn clar tot de vulnerabilitate genetică. Acum, întâmplător, criza a fost un factor declanşator. Dacă nu ar fi fost criza, episodul s-ar fi produs oricum, cu sau fără vreun motiv", precizează profesorul Prelipceanu.

Dacă depresia este cauzată de pierderea locului de muncă, în general, o dată cu recăpătarea slujbei, situaţia se ameliorează. "Afecţiunea nu trece imediat, însă dispariţia factorului declanşator atenuează simptomele. Dacă şocul e foarte mare, depresia, odată declanşată, îşi urmează cursul", spune profesorul Prelipceanu.

VULNERABILITATEA, TRANSMISĂ GENETIC
Există şi persoane care în momente de criză (nu neapărat financiară, ci de orice fel) reacţionează total diferit comparativ cu o persoană depresivă. Nu se lasă pradă gândurilor negre, ci, dimpotrivă, caută soluţii pentru a depăşi perioada nefavorabilă.

În ceea ce priveşte factorul ereditar al acestei afecţiuni, profesorul Prelipceanu este categoric. "Depresia nu e ereditară, însă copiii cu părinţi ce prezintă astfel de probleme vor avea un risc sporit către această afecţiune. Ceea ce se transmite genetic este vulnerabilitatea pentru depresie. Un astfel de om va fi mai slab, psihic vorbind, şi se va dovedi, în multe cazuri, nepregătit pentru a face faţă unor situaţii dificile", avertizează medicul.

Din nefericire, mulţi depresivi consideră o soluţie prietenia cu alcoolul, iar alţii cu drogurile. Alcoolul este un drog legal, e anxiolitic, antidepresiv, te face să uiţi de necazuri. Aşadar, este posibil să înregistrăm o creştere a consumului de alcool. Situaţia se agravează de-a dreptul în cazul drogurilor, putând lua întorsături periculoase.

PSIHOTERAPIA, IMPORTANTĂ
Ca la oricare altă afecţiune, şi la depresie, tratamentul se efectuează în funcţie de gravitatea situaţiei. În cazul unei depresii uşoare, medicul poate recomanda psihoterapie. Din păcate, deşi aparent avantajos, acest tratament este destul de costisitor, pentru că psihoterapia e scumpă. Medicamentele antidepresive se administrează dacă boala e gravă. Aceste medicamente sunt compensate.

Spitalizarea (există şi astfel de cazuri) este recomandată în situaţia în care pacientul nu reacţionează la tratamente. Sunt pacienţi care suferă de aşa-numita depresie rezistentă, care se vindecă după luni şi luni de tratament.

Conform statisticilor, femeile au o prevalenţă mai mare decât bărbaţii în ceea ce priveşte cazurile de depresie, raportul fiind de 2 la 1. Pe categorii de vârstă, persoanele de vârsta a doua şi a treia sunt mai predispuse la depresii, decât tinerii. În schimb, tinerii sunt mai expuşi riscului de a se sinucide.

Depresia nu este contagioasă. Însă prezenţa unui depresiv într-un grup de prieteni creează totuşi o stare de dezechilibru", afirmă profesorul Prelipceanu. În astfel de situaţii, rolul familiei e esenţial. "Membrii familiei unei persoane cu astfel de probleme trebuie să o susţină permanent, să o ajute, să o supravegheze şi, dacă e cazul, să meargă împreună la medic."

"Nu se poate spune că există o depresie de criză. Însă este foarte clară influenţa crizei, cu tot cortegiul ei de manifestări, asupra psihicului românului. Şomajul este, în general, direct proporţional cu depresia", spune profesorul doctor Dan Prelipceanu.