x close

“A fost vocea vieţii mele”. Şi Nadia plângea

0
Autor: Florin Condurateanu 17 Mai 2018 - 07:42
“A fost vocea vieţii mele”. Şi Nadia plângea


“Zece! Nadia a primit al treilea zece, o fetiţă din România!”. Aducătorul de veşti bune, Cristian Ţopescu! Vestitor de minunăţii ale sportivilor români, fapte superbe ce uimeau lumea: “Hagi, şut, gol în poarta Argentinei, gol la fel de frumos ca al lui Răducioiu. Am învins Argentina, campioana mondială!”. Vocea inegalabilă, izbucnind din piept cu o parte de suflet, Ţopescu ne făcea să fim mândri de gena noastră de români. “Barca sovieticilor se apropie ameninţător, Patzaichin trage din răsputeri să menţină avansul, i s-a rupt vâsla, se luptă cu apa practic cu un băţ. Ivan Patzaichin trece primul linia de sosire, al şaptelea titlu olimpic adus României de Patzaichin!”. Ce încântare a fost şi transmiterea finalei de la Roland Garros: “Ilie al nostru a entuziasmat, fermecător jocul lui, este noul campion de la Roland Garros!”. Din nou vocea cu atâta primăvară în ea, rostind impecabil cuvintele româneşti,  vocea maestrului Cristian Ţopescu. Nadia lăcrima la telefon vorbind despre Cristian în superba emisiune a lui Mihai Gâdea: “Mi-a fost ca un părinte, el a adus culoare medaliilor mele”. Splendid, Nadia naşte metafore umezite de lacrimi, având dragoste şi recunoştinţă până la ultima vocală faţă de cronicarul izbânzilor ei. “Vocea, ce frumos sună, ca vioara lui Enescu, a plecat cu ea. Drum bun, Cristian Ţopescu!”. Printre vorbe şi, iată, versuri aşternute de Nadia la căpătâiul lui Cristian Ţopescu, Zeiţa se destăinuie: “A fost vocea vieţii mele!”. De neuitat relatarea lui Ţopescu de la Olimpiada de la Moscova, când super puterea sovietică, cu spectrul tancurilor, pur şi simplu, i-a răpit medalia Nadiei, i-a ciuntit mitocăneşte nota, iar Ţopescu a comentat demn, curajos. Am stat alături, umăr lângă umăr cu Ţopescu, în avionul care ne ducea la Campionatul Mondial de fotbal din America. N-am să uit nicicând că, timp de 10 ore, până la Los Angeles, Maestrul Cristian a lucrat tot timpul, grafice, tabele, ordonarea ideilor pentru transmisiile ce aveau să vină. Mă bucuram nespus când în ziua de Florii, primul telefon de felicitare, pe care-l primeam dis-de-dimineaţă, era de la Maestrul Ţopescu. A fost o vreme în care eu făceam parte din Consiliul de Administraţie al TVR. Cristian Ţopescu era invitat permanent. Când intra în sala de consiliu, mă fixa cu privirea lui blândă de om bun şi rostea metafora inventată de mine: “Vă pup pe suflet!”. E un veritabil premiu pentru mine!

 

Citeşte mai multe despre:   cristian topescu

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Pe 7 iunie, Jurnalul împlineşte 25 de ani. Spune-ţi povestea şi te premiem!
Serviciul de email marketing furnizat de