Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
M-am tot întrebat cum ar arăta România, după un an de stat sub fustele, de blugi, fireşte, ale Udrei. Păi cum să arate? Mişto de tot! O Românie veselă, clănţănoasă ca ea, tupeistă, mai agramată ca oricând, hop, hop, hop şi tot aşa/ “Ca la Basarabia”, vorba cântecului. Şi iuhuhu.
Uşor de presupus: vulturul cruciat de pe stema României ar fi înlocuit de o cioară, ba nu, raţă (cioara are conotaţii peiorative, nu?) care ţine-n plisc o geantă Hermes. Sceptrul şi sabia din ghearele vulturului raţei ar fi înlocuite de un Iphone şi, respectiv, un ruj ciclam iar pe drapelul României, pe locul stemei de pe vremea lui Ceauşescu ar sta acum un bolid de lux parcat lângă terenul de la Nana al noului Băsescu.
Visătoare cum o ştim, madam o să încurajeze investiţiile în piscine la sate fără electricitate, în locuri de joacă în comune populate numai de bătrâni; cât şi într-o pistă pentru biciclişti în faţă la Romhandicap. După încă o jumătate de an, Angela Merkel o să-şi lase breton ca Udrea şi o să opteze şi ea pentru rujurile ciclam. Propulsată de bretonul inegalabil al primei ei, doamne, România însăşi o să insiste să-şi lase breton, chit că, după ce-i vor fi fost tăiate pletele, va tânji după ele.
O să-şi tragă o voce ascuţită, de caţă aflată în mijlocul unei discuţii contradictorii în piaţă, şi o să adopte modele de sutien cu două numere mai mici.
O să fie frumoasă România sub Udrea! O şi văd cum aleargă dimineaţa să se urce în autobuzele supraaglomerate, încălţată în nişte Louboutin fake, că, na, pe ăia de la mama lor n-o să şi-i permită decât prima doamnă. România-n blugii ei fake, cu pantofii ei fake, cu poşetele ei fake, o să facă tot posibilul să se ţină după prima ei doamnă, al cărei model, iată, până şI străinezele îl vor fi îmbrăţişat. Cum n-o să poată s-o copieze în totalitate, România fake o să cadă pradă unei depresii majore când o să vadă că şi-a dat banii pe ţoale fake şi nu şi-a plătit dările către stat. Atunci o să vină Elena s-o elibereze, cu zâmbetul ei bun, exersat în faţa oglinzii.
“Ai fost rea, măi Românie, păi tu te pui cu mine, măi? Bine, hai, că nu te mai dau la străini”, o s-o mângâie Elena pe România pe cap, “dar nu te mai ţine de prostii, pune mâna şi munceşte, da? Reţine, n-o să fii niciodată ca mine, Românie răsfăţată ce eşti!”.
Şi atunci, sărmana Românie o să înţeleagă odată pentru totdeauna că destinul ei este să fie mereu în genunchi.
