Unde se transferă criza

După spargerea bulei imobiliare, criza bancară şi prăbuşirea burselor, următoarea fază a crizei este pro­blema datoriilor care se adună în exces în conturile statelor lumii. Dar ce se află dincolo de această barieră? Care este următoarea fază a crizei?

Deşi politicienii din România îi dau înainte că nimeni n-a putut pre­zice gravitatea problemelor econo­mice şi că „bunăstarea este după colţ", mai mulţi analişti şi experţi îşi bat capul la nivel mondial ce se va întâmpla mai departe. Căderea cu peste 15% a euro faţă de dolarul ame­rican şi deprecierea în grup a mo­nedelor europene, inclusiv leul ro­mânesc, sunt doar două faţete ale unei probleme mult mai mari şi mai distructive care ameninţă Globul: crearea unei bule masive în privinţa mărfurilor, care va exploda apoi într-o inflaţie mare.

În prima fază, economia americană a intrat în criză după o perioadă mare de acordare nesăbuită a cre­ditelor. Asta s-a întâmplat în 2008, după ce primele semne au apărut în vara lui 2007. După care statele lumii au inundat planeta cu bani pentru a opri „spirala morţii" - adică scăde­rile masive în absolut orice domeniu economic din lume. Dar acum potopul de bani în care pluteşte lumea pune bazele viitoarei crize, când totul se va scumpi, iar taxele vor creşte peste tot în lume.

Dacă iniţial s-a pornit de la criza datoriilor personale ale celor care au luat credite, ulterior aceasta s-a transmis băncilor şi altor instituţii financiare. Statele lumii au intervenit să le salveze de la colaps cu trilioane de dolari. Pe de o parte, statele au cheltuit pentru a salva sistemul, iar pe de alta, pentru a stimula economiile.

Anul trecut, virusul crizei s-a transmis mai departe. Majoritatea me­gabăncilor au trecut pe profit şi s-au restructurat. Dar din cauza cheltuielilor şi a crizei care a făcut să se piar­dă zeci de milioane de locuri de muncă peste tot în lume, problema a ajuns în spinarea statelor. Ceea ce ne-a adus la problema Greciei. Care, la rândul ei, a dezvăluit găurile din sis­temele publice ale Portugaliei, Spa­niei şi Italiei.

Între timp, bâlbâielile eu­ropene în rezolvarea problemei au erodat euro foarte mult în faţa dolarului. Şi o dată cu el şi lira sterlină şi francul elveţian, din cauza interconexiunilor foarte mari. Mai de­parte, deoarece ţările din Uniunea Europeană sunt principalul parte­ner comercial al statelor din centrul şi estul Europei, monedele acestora au început să scadă şi ele.

Şi asta pentru că probleme în vest înseamnă scă­derea consumului, ceea ce se transmite mai departe în reducerea exporturilor din estul Europei. Industria auto este exemplul de influenţă cel mai potrivit: scăderile constructorilor francezi sau germani înseamnă mai puţine comenzi de subansambluri din România, unde se produc diverse componente pentru Mercedes sau BMW.

Din cauza problemelor care se adună în zona euro, fluxul de bani se îndreaptă înapoi către SUA, în dolari şi în certificate de trezorerie americane, considerate investiţii sigure. Mărfurile precum petrolul, meta­lele, porumbul sau soia cresc şi ele. Celebrul „Dr Doom", economistul Nouriel Roubini, avertiza încă de anul trecut că, din cauza pompării de bani în SUA şi în Europa şi a do­bânzilor mici, investitorii se împrumută în aceste ţări şi apoi banii sunt investiţi în mărfuri sau în statele care nu au intrat în criză, precum China, India sau Brazilia. Ceea ce ne aduce la momentul actual.

Directorul general al Thyssen­Krupp, cel mai mare producător de oţel din Germania, se teme de formarea unui balon speculativ periculos pe piaţa materiilor prime şi cere măsuri urgente împotriva speculatorilor. „Dimensiunile balonului spe­culativ ar putea fi chiar şi mai mari decât criza care a cuprins piaţa imobiliară din Statele Unite cu doi ani în urmă. Dacă nu vom fi pregătiţi să luăm măsuri decisive împotriva spe­culatorilor cu materii prime, vor deveni o ameninţare serioasă pentru întregul sector al oţelului şi pentru eco­nomia globală", avertiza Ekkehard Schulz.




O lege economică sim­plă spune că pe o piaţă unde banii sunt mulţi şi ieftini bunurile se vor scumpi. Şi exact despre asta avertizează Roubini şi Schulz. Un eşec economic împreună cu scăderea încrederii în guverne vor face ca în final investitorii să realizeze că po­vara datoriei este prea mare. Şi că, în final, ori se va ajunge la incapacitate de plată, ori se va rezolva prin inflaţie. În momentul respectiv, toate mărfurile vor începe să crească spectaculos din nou. Această perioadă a crizei va fi vizibilă în următoarele 6-18 luni.

Dar creşterea preţurilor la mărfuri nu poate merge la infinit, ca şi acum doi ani. La un moment dat, problemele de creditare vor frâna domeniile petrolier şi minier, iar consumatorii vor căuta soluţii alternative din cauza preţului nesuportabil. Preţurile mari vor frâna consumul de benzină, deoarece puterea de cumpărare este mai mică.


Vânătoarea statelor datornice
Roubini avertiza că în următorii ani justiţiarii finanţelor vor vâna statele foarte îndatorate într-o nouă fază a crizei. Dacă acum problemele sunt legate de Grecia, Spania, Portugalia şi Italia, Roubini crede că peste trei ani vor fi atacate SUA, Marea Brita­nie şi Japonia. „Justiţiarii pieţei obli­gaţiunilor au slăbit deja Grecia, Spania, Portugalia, Irlanda şi în curând se vor lua de Marea Britanie, Japonia şi SUA dacă vom rula în continuare deficite fiscale mari."

Pentru acest an, SUA estimează un deficit-re­cord de 12,3% din PIB. Problemele din SUA vor începe cu lucruri mici, dar observabile: plata angajaţilor din sectorul pu­blic în diverse state, pensiile sau acoperirea costurilor din domeniul de sănătate.

California a ajuns să ceară un îm­prumut de urgenţă de 6,9 mi­liarde de dolari la începutul acestui an. Guvernul federal american va fi forţat să le salveze pe toate. Iar când numărul de state care vor face asta va creşte, investitorii vor rea­liza că dolarul nu mai este un bastion de siguranţă a banilor. Ceea ce va trimite investitorii la următorul popas pentru protejarea averilor: aurul. În ultimii doi ani, aurul a ajuns de la preţuri în jur de 900 de dolari uncia la 1.214 dolari, crescând cu 33%. Acum, analistul Alan Heap, de la Citigroup, estimează că aurul ar putea ajunge la 1.500 de dolari pe uncie.


Pariul cu agricultura
În tot acest timp, adevăraţii câş­ti­gă­tori vor fi cei care vor investi în agricultură. Pentru că populaţia Globului creşte continuu şi trebuie hrănită. Porumbul şi orezul deja se scumpesc, din cauza ce­re­rii foarte mari din China. În plus, preţul la soia creşte şi el. În urmă cu doi ani, sute de oameni din Haiti, Thailanda, Egipt, Camerun, Indonezia, Madagascar, Filipine, Etiopia au făcut adevărate revolte din cauza foametei. În final, oricâte bănci, asiguratori şi companii ar salva Federal Reserve, Banca Centrală Europeană (BCE) şi guvernele lumii, rezolvarea crizei nu se poate face decât prin două metode: creşteri de taxe şi inflaţie (creşteri de preţuri).