Acum 100 de ani. Gravul accident de la Hala Traian

Un vagon STB sfărâmă complet un vagon cu cai. ­ Panică în public. ­ 13 răniţi. ­ Publicul huiduieşte şi azvârle cu pietre în vagonul comunal. ­ Vatmanul scapă cu viaţă graţie poliţiei.
Dacă mai era nevoie de o singură dovadă care să ilustreze permanentul pericol ce e pentru public, pentru viaţa cetăţenilor, tramvaiul comunal, acesta despre care vom scrie mai mult decât suficientă. Publicul indignat şi revoltat de aceste adevărate atentate la viaţă, a arătat că nu mai poate tolera impasibilitatea autorităţilor în a lua măsurile de îndreptare a răului, şi că îşi va lua o imediată şi deplină satisfacţie. Dar să dăm cuvântul faptelor.

Cum s-a petrecut accidentul
Vagonul electric cu numărul 39 de pe linia 18, al noii societăţi comunale, venea pe seară, la orele 8,40, dinspre Halele Centrale spre Obor, condus de manipulantul Copăceanu Gheorghe şi de conductorul Miron Judele. Pe strada Tarian, la întretăierea cu calea Călăraşi, unde liniile noi se întretăiază cu cele vechi, manipulatorul Copăceanu, care nu este decât de zece zile în serviciul societăţii, nu putu să strângă solid frâna  şi vagonul merse înainte fără ca să oprească în staţia cuvenită. Dinspre Sfântul Gheorghe venea pe Calea Călăraşi, spre barieră, vagonul cu cai cu No. 166 al vechii societăţi şi, la întretăierea cu strada Traian (...) fu surprins pe linii de vagonul electric (...). Platforma din faţă a vagonului electric intră cu toată forţa în mijlocul celuilalt vagon, sfărâmându-i pereţii, spărgându-i geamurile, scoţându-l de pe linii şi târându-l înainte o bucată de loc. (...)

Furia publicului
Imediat după primul moment de reculegere al pasagerilor şi al pietonilor, ce asistaseră la accident, după ce s-a văzut numărul răniţilor, toţi au izbucnit într-o formidabilă huiduială la adresa societăţii comunale; pietrele de pe stradă curgeau în geamurile vagonului STB şi publicul nu s-a mulţumit numai cu atât, el vrând să dea o exemplară lecţie vatmanului (...). Publicul a bruscat şi pe poliţişti şi puţin a lipsit ca şi d. subcomisar Popescu să nu fie bătut de pasagerii ce voiau numaidecât să le fie dat cel pe care-l credeau cauza nenorocirii petrecute. (...)

Sosirea autorităţilor. Ancheta
S-a început facerea unei severe anchete. S-au luat depoziţiunile martorilor şi a fost interogat manipulantul (...). Copăceanu e defel din comuna Câlnăieni şi până acum 10 zile a fost plugar în satul lui. De altfel, şi portul îl arată: e tot cu hainele de acasă, nici uniformă, nici şapcă măcar n-are. Pierdut şi zăpăcit, abia poate să îngăimeze răspunsurile la întrebările ce pun autorităţile. Starea lui îţi inspiră milă. El a declarat că a sunat la vreme, dar nu poate preciza dacă frâna funcţiona sau nu; nu şi-a dat seama cum s-a petrecut accidentul, dar când s-a pomenit în faţa celuilalt vagon era prea târziu să strângă frâna de siguranţă. S-a mai luat depoziţia vizitiului Arvoiu Ion, de la vagonul 166, care a declarat că vagonul electric venea cu viteză mare dinspre strada Traian şi nu a oprit la staţia cuvenită.
Din “Dimineaţa”, 22 aprilie 1913; texte selectate de Magda Cristina Ursache