"Astăzi e ziua ta..." ● Tino Furtună

"Tot timpul cu zîmbetul pe buze, consider că e o reţetă pentru multe rele, atît psihice, cît şi fizice. Acesta ar fi, cred eu, şi secretul meu: o hiperactivitate şi multă bună dispoziţie". Tino Furtună, clăparul grupului Holograf, împlineşte astăzi 53 de ani.

"Tot timpul cu zîmbetul pe buze, consider că e o reţetă pentru multe rele, atît psihice, cît şi fizice. Acesta ar fi, cred eu, şi secretul meu: o hiperactivitate şi multă bună dispoziţie". Tino Furtună, clăparul grupului Holograf, împlineşte astăzi 53 de ani.

"Artistăraia are întotdeauna un preţ"

"Toată familia mea cînta la pian şi m-au bătut peste mînă pînă am reuşit să cînt şi eu. Aşa, vrînd-nevrînd am început să cînt la clape. Nu că ar fi mare diferenţă între ce am început şi unde am ajuns, dar asta a fost. Holograf înseamnă o poveste interesantă. Ne-am întîlnit la facultate, în Politehnică, ne-am simpatizat şi dintr-o joacă studenţească am reuşit să păstrăm flacăra vie şi după facultate, cînd de obicei visele artistice se năruie. În foarte puţin timp, am ajuns un nume important în peisajul muzical de la noi. Şi spre surprinderea noastră... am şi rămas. Sîntem o trupă cu un spectru unic. Avem audienţă pe un segment de public de la 7 la 70 de ani. 75% din acesta este publicul feminin şi el este cel mai puternic pentru că merge cu ataşamentul faţă de artist suficient de departe, încît să şi cumpere albumul. Din punctul de vedere al neîmplinirilor cauzate de întortochelile sorţii am fi aşteptat mai mult de la succesul pe care am fi putut să-l avem în străinătate. A fost cît pe ce, doar că trebuia să stăm acolo şi era mai complicat.

Artistăraia are întotdeauna un preţ şi întotdeauna acesta este în planul personal. Este o situaţie de viaţă care depinde de fiecare cum o gestionează. Pînă în 1993-1994, muzica românească de trupă nu a mai interesat aproape pe nimeni şi ar fi putut să fie un final lipsit de glorie pentru o trupă mai puţin tenace. Dar am avut şansa să mergem în Olanda pentru doi ani şi jumătate să cîntăm, să trăim. Astfel, am devenit mai puternici pentru că ne-am întors cu idei de album, am şi scos albume şi foarte curînd s-a relansat cariera noastră. Muzica anilor 2008 se luptă şi ea, se zbate să-şi capete o identitate. Este un business, fără îndoială. Soliştii încep să fie mai reprezentativi, fiecare se străduieşte să iasă puţin mai în faţă. La grupuri mai puţin aş putea să spun. Nu am văzut în peisajul acesta despre care vorbeam, noi grupuri.

Poate că ar trebui să mă felicit pentru fiecare zi pe care o trăiesc. Mi se pare că am o existenţă foarte frumoasă. Dacă ar trebui să mă mustru pentru ceva, ar fi că nu reuşesc să trag fermoarul cu ani înapoi, că ar mai fi loc. Poate că ar mai fi încă o carieră spectaculoasă pentru că vremurile o întrevăd. Visurile celui care păşeşte într-o carieră artistică sînt comune tuturor: este visul de a fi un artist de succes, de a vedea mii de oameni în faţa ta care te aplaudă şi care dau cu basca de pămînt că ai apărut tu acolo. Aceste momente de glorie le-am trăit din plin. Acum nu mai visez la nimic... mă uit la copăcei!!!"