Astăzi e ziua ta, Adriana Trandafir

Are un talent pe care nu-l întâlneşti la fiecare pas, un har aproape ireal, un temperament de o extraordinară forţă dramatică, unul nărăvaş, imposibil de stăpânit. Adriana Trandafir este o actriţă în stare să treacă prin orice ipostază, prin orice registru, cu aceeaşi siguranţă şi dezinvoltură. Forţa ei are ceva năvalnic, ceva torenţial. Nu seamănă cu nimeni. Adriana Trandafir şi-a sărbătorit ieri ziua de naştere, iar Jurnalul Naţional îi urează "La mulţi ani!”

"Lemn bun, lemn rău, tot cenuşă. Importantă e flacăra”
"Orice rău are partea lui de bine, pentru că important nu este ce ţi se întâmplă în viaţă, ci ceea ce înveţi din ce ţi se întâmplă. Cred că nu am şti să apreciem binele dacă nu am cunoaşte şi răul. Fac parte din categoria oamenilor care se bucură atunci când mai pun o cărămidă de luni adunate la anii vieţii şi mă bucur de fiecare an care trece pentru că eu nu cred că moartea vine o dată cu bătrâneţea. Moartea vine odată cu nepăsarea. Nu-mi doresc ani mulţi în viaţă, ci viaţă multă în ani. Cred că importantă este şi ultima clipă. Cineva spunea că la viaţă pierdem bani şi de la moarte cerşim o clipă, dar eu mă întreb dacă ştim atunci ce să facem cu clipa aceea. Mulţi aleargă după lucruri materiale, văd oameni care sunt trişti că îmbătrânesc. Eu nu sunt tristă că îmbătrânesc, pentru că nu am îmbătrânit degeaba. Am făcut copii, am copii mari, Ştefan este student, Maria Speranţa are 11 ani, am o carieră frumoasă, am scris cărţi, am făcut o casă, am pus copaci, iubesc oamenii, iubesc plantele, animalele. Mă bucur de fiecare clipă, ştiu ce înseamnă suferinţa, ştiu ce înseamnă disperarea, neputinţa. De asta mă bucur de fiecare zi în care mă trezesc, mă spăl singură, mă pot duce singură la baie, pot singură să-mi văd de griji. Oricât de mult ai suferi, lumea nu stă în loc pentru suferinţa ta. Nu-mi place să mă plâng şi nu-mi place să îmi plâng de milă, să trăiesc în trecut, să spun că pe vremea mea era altfel. Eu trăiesc acum. Cred că sunt o persoană modernă, deşi ca structură sunt clasică. Fac 55 de ani şi dacă trag linie şi fac o socoteală am multe lucruri în plus pe răbojul vieţii de până acum, dar încă nu aţi văzut nimic. De acum încolo să vă pregătiţi să vedeţi ce surprize vă rezerv! Faptul că privesc direct în ochii oamenilor, că mă privesc pe mine, că nu-mi este ruşine de ce am făcut şi că-mi asum relele care mi s-au întâmplat şi pe care poate că nu le-am gestionat bine în viaţa mea, dar întotdeauna am zis că e loc şi de mai bine şi nu vreau să fiu perfecţionistă în sensul distructiv, ci în cel constructiv. Perfecţionismul distruge binele sau foarte binele. Îmi place să învăţ din mers, sunt vie. Sunt oameni care la vârsta asta au renunţat să mai trăiască, nu mai au nimic înainte, nu mai au nimic în urmă, dar eu am luptat şi am să lupt pentru fiecare bătălie. Şi când am pierdut de fapt am câştigat, pentru că din orice înfrângere înveţi. Îmi doresc sănătate, pentru că este cel mai important lucru. Ea este cea mai mare avere a omului. Tot timpul mă gândesc la bunica mea care îmi spunea că îşi doreşte ca Dumnezeu să nu-i ia minţile înainte de a-i lua zilele. Mă uit la colegele mele de la Teatrul Tănase, unde sunt angajată, Stela Popescu, Cristina Stamate, Paula Rădulescu şi  le văd că sunt tinere, că sunt în forţă, că sunt pe val. Eu am fost întotdeauna pe val chiar dacă într-un an am făcut mai mult teatru, în altul mai mult film, sau televiziune. Tot timpul am făcut ceva şi nu m-am plictisit niciodată. Am un mare defect sau o calitate, nu mă plictisesc niciodată, tot timpul fac ceva. Sunt mândră de familia mea, de copiii mei, de soţul meu, de socrii mei, prietenii mei. De prieteniile mele de la grădiniţă pe care le păstrez şi acum, nu ne-am uitat rădăcinile şi nu voi uita niciodată de unde am plecat ca să pot aprecia unde am ajuns. Fac bine că nu fac rău, spun, ca să o citez din nou pe bunica mea.

Dacă ar fi să mă întâlnesc cu Adriana Trandafir adolescentă ce sfat i-aş da? Cred că acelaşi pe care îl dau şi copiilor mei. Să facă ceea ce le dictează inima şi sufletul. I-aş fi spus Adrianei de atunci să nu mai pună la suflet totul, să nu mai creadă atât în oameni, dar nu o pot face. Nu mă dezic. Aş lăsa-o să-şi ia hotărârile pe care le-a luat pentru că au fost bune. Să se iubească mai mult. Îmi dau lacrimile când mă gândesc acum. Sunt Taur cu ascendent în Capricorn, m-am risipit pentru alţii şi niciodată nu am găsit timp pentru mine. Mă simt împlinită, mă simt mulţumită. Îmi place să citesc, să ascult muzică, să am grijă de florile mele, îmi găsesc bucurii mari în lucrurile mici. Îi mulţumesc lui Dumnezeu că nu m-a schimbat. Când oamenii sunt încercaţi devin inumani, devin răi. Mă gândeam la vorbele Mariei Tănase care sunt aşa de frumoase: Lemn bun, lemn rău, tot cenuşă. Importantă e flacăra. Îmi place să cred că ard ca o lumânare la amândouă capetele. Chiar dacă ard mai puţin, importantă e flacăra.