Astăzi e ziua ta... Bogdan Baltazar!

"Statele Unite strănută şi România face pneumonie!" Ieri, Bogdan Baltazar a împlinit 70 de ani. Îi urăm "La mulţi ani!".

"Ca şi restul populaţiei, bancherii sunt foarte diverşi... cu pregătiri la fel de diverse, şi asta mai ales în Occident. La noi, e cam obligatoriu să fii economist. În alte părţi, rezervorul de talent pentru bancheri este mult mai mare. De-a lungul timpului, am avut colegi şi arheologi, şi egiptologi, şi matematicieni, şi ingineri, aşa cum sunt eu la bază. Dar cel mai semnificativ lucru pe care întotdeauna îl recomand bancherilor, şi mai ales celor comerciali, chiar şi celor foarte deştepţi (şi sunt mulţi!), să nu fie prea deştepţi în meserie! Fiindcă prea deştepţi presupune tentaţia de a merge pe speculaţii nesustenabile. Speculaţia de a juca la ruletă. Or, un bancher nu trebuie să joace la ruletă. Trebuie să rişte, dar să rişte controlat, orice ar fi.

MARELE ADEVĂR?
Nu s-au spus cine ştie ce adevăruri foarte importante despre criza financiară din România şi, în orice caz, dacă s-au spus... s-au spus târziu. Mă număr printre cei care după ce a căzut Lehman Brothers, în septembrie anul trecut, m-am speriat. Nu excesiv, dar am spus: «Va veni»! Dar ştiţi cum e... Statele Unite strănută şi România face pneumonie. Se spunea că economia  duduie, că pe noi nu ne va atinge criza. Ne-a atins destul de rău şi din cauza faptului că nu am fost pregătiţi. Măsurile adoptate de noi au fost luate târziu, cu timiditate, ca să nu deranjăm toată masa clientelară pe care partidele o susţin şi o promovează. Aşa că nu-mi aduc aminte de vreun mare adevăr spus în România.

ROMĂNIA ÎNAINTE ŞI DUPĂ '89
Am revenit în Ministerul de Externe imediat după Revoluţie. Eram director general. Nouă ani şezusem la reeducare la o uzină aflată la vreo 30 de kilometri de Bucureşti. Toată viaţa am fost o persoană controversată. S-a zis că nu prezint garanţii politice. Nouă ani, repet, am lucrat într-o uzină! M-am întors în MAE director general şi acolo am primit propunerea din partea domnului Roman să mă alătur lui. Toată lumea este de părere că am fost cel mai bun purtător de cuvânt. Fiind membru al Guvernului, aveam o relaţie specială cu primul-ministru. Eram purtător de cuvânt, dar nu purtam vorba nimănui! Comunicatele le scriam pe genunchi când se termina şedinţa de Guvern, dar conţinutul conferinţelor de presă mi se datorează în totalitate. Şi poate unei anumite înclinaţii pe care cred, se zice, că o am pentru comunicare...  

Astăzi avem libertate, dar nu prea ştim ce să facem cu ea. Dar o avem. Şi la nivel individual, şi la nivel colectiv. Avem libertatea de a ne spune părerea, sigur, în limitele Codului Penal, dar avem libertatea de a ne spune părerea foarte tăios. Libertatea de a călători, de care unii conaţionali abuzează... nu atât la călătorii, cât la sejururi şi la obiceiuri în timpul sejurului peste hotare. Revoluţia a fost realmente deturnată de eşaloanele inferioare ale PCR-ului şi de cele ale securităţii interne. Subliniez interne. A fost pervertită total, au reuşit să facă capitalismul clientelar perfect, corupt. Clasa politică este departe de fi la înălţimea răspunderii pe care o are. De aceea am şi plecat în 1991 să-mi fac meseria la Banca Europeană la Londra...

CARACTERUL ŞI DEMNITATEA
Dacă ar fi să pot reîntoarce timpul în perioada adolescenţei, cred că m-aş privi cu foarte multă simpatie şi nu mi-aş spune să mă schimb, deşi am avut multe... belele. Am fost tot timpul în contradicţie cu sistemul, cu oamenii pe care îi consideram mediocri, nepregătiţi. Cel mai mult în viaţă contează să-mi fiu credincios mie însumi, în sensul formaţiei pe care am ales-o. Cel mai mult contează caracterul şi demnitatea.  Şi, în fine, mi-am atras foarte multe necazuri în viaţă, inclusiv de două ori exmatriculări, trimiteri în producţie şi aşa mai departe. Dar toate acestea sunt lucruri care nu puteau să nu existe în comunism. Mi-aş spune totuşi: «Măi baiete, dă-i drumul aşa înainte, dar fii şi tu ceva mai atent!»"