Astăzi e ziua ta... Bujor Nedelcovici!

“Ne aflăm sub domnia carnavalului…”
Unul dintre cei mai importanţi scriitori ai exilului românesc, Bujor Nedelcovici, şi-a sărbătorit ieri ziua de naştere. Jurnalul Naţional îi urează “La mulţi ani!”.

Dsen de Romeo Răileanu

A făcut studii juridice şi a devenit avocat la Baroul din Ploieşti, de unde a fost radiat din motive politice. După 12 ani pe şantiere, se dedică literaturii. Debutează în 1970 cu romanul “Ultimii”. După interzicerea, în 1983, a filmului “Faleze de nisip”, ecranizare a romanului “Zile de nisip”, şi după apariţia în Franţa a romanului “Al doilea mesager”, cenzurat în România, Bujor Nedelcovici este obligat să aleagă calea exilului. Din 1987 trăieşte la Paris, unde continuă să scrie şi publică la marile case de editură, cărţile sale fiind apreciate de criticii francezi.

Face parte din Colegiul de redacţie al revistei Esprit.

“Scriu şi citesc, aşa cum fac în fiecare zi şi de o viaţă întreagă. Ziua în care te-ai născut trebuie înţeleasă prin triada: naştere, viaţă şi moarte. «Eu sunt calea, adevărul şi viaţa». Cine a spus? Cine sunt? Un scrib, un scriptor, un scriitor, un «mèteque», străin şi călător...

Am început să scriu când mă aflam pe un şantier, la «munca de jos». Încercam să aflu cine sunt şi de ce sunt acolo. Şi aşa, încet, am învăţat singur cum se scrie un roman şi de atunci nu fac altceva decât să scriu romane, nuvele, eseuri, scenarii şi să fotografiez. A fi scriitor nu înseamnă o carieră, ci o vocaţie. Dar sunt scriitori care au instinctul succesului, al relaţiilor, al cercurilor de presiune şi se aşază în slujba puterii «de atunci» şi «de acum». Succesul, recunoaşterea şi chiar gloria pot să apară, dar ele nu ar trebui căutate intenţionat.”

HAR
“Eu scriu, în primul rând, pentru mine, apoi pentru ceilalţi. Altfel aş înnebuni sau m-aş sinucide. Suferinţa nu este o condiţie pentru a scrie. Importante sunt inspiraţia, imaginaţia, harul, munca de fiecare zi şi toate împreună să construiască o carte precum o catedrală sau o simfonie. Împliniri? Sunt fericit că în fiecare zi pot să mă aşez la masa de scris. Dezamăgiri? Am luat lumea şi oamenii prea în serios. Pentru unii nu e nimic grav sau tragic. Ne aflăm sub domnia glumei, a deriziunii, a sarcasmului, a simulacrului, a carnavalului. Nu se poate alege o carte chiar dacă pleci pe o insulă pustie. Am pierdut o bibliotecă atunci când am fugit din ţară. Aici am o altă bibliotecă şi nu mai am ziduri unde să le pun. Le iubesc pe toate, sunt prietenii mei, aşa că... Exilul a fost probă intatică extrem de dură, o asceză, o mântuire, dar şi o revelaţie a eului ascuns şi adânc. Dacă m-aş naşte încă o dată ar trebui să râd mai mult şi să trăiesc în înţelepciune şi seninătate. Îi urez lui Bujor Nedelcovici să aibă atâta forţă morală şi spirituală, pentru a nu-l dezamăgi pe Dumnezeu, care i-a dăruit harul de a scrie.”