“Astăzi e ziua ta...” - Claudiu Bleonţ.

“Nu înţelegi, mă, că se moare?!”
Surprinde, mişcă, atrage.

“Nu înţelegi, mă, că se moare?!”
Surprinde, mişcă, atrage.

Se descoperă cu fiecare spectacol. Nu spune nu proiectelor independente, deşi are un statut... “«Cine sîntem? De unde venim? Unde ne ducem?», întrebări ce mă poartă prin viaţă şi teatru, trăind printre oameni, plutind în Mister, devorat fiind de timpul ce trece, născut clipă de clipă de timpul ce veşnic se naşte”, spunea Claudiu Bleonţ. Astăzi, cunoscutul actor împlineşte 49 de ani. Jurnalul Naţional îi urează “La mulţi ani”.
“Sînt într-o continuă vacanţă, cîteodată mai uit. Urmează să mergem spre alte zări. O să ieşim din trup, în cimitir, cînd o să ne putrezească oasele. De unde ştii că poate sfîrşitul nu este azi? Poate că peste o oră este cutremur sau peste două te loveşte o maşină. Amintiţi-vă de cutremurul din China sau de tzunami. Nu e nimeni programat să-şi imagineze că sfîrşitul este departe. E o prostie. Eu ştiu că sfîrşitul este întotdeauna foarte aproape.

Pasiunea pentru actorie e din burta mamei. Nu ştiu ce e, nu sugerez nimic. Am şi regizat, dar e în funcţie de necesităţi, nu e o paranoia. Despre modele nu pot să vorbesc că îs moarte, modelul se transformă în fiecare zi, deci nu e un punct fix. În viaţă sînt modele şi cei care rătăcesc prin ea.

Cea mai mare satisfacţie este să fiu cu minţile acasă, să fiu împăcat cu deşertăciunea acestei vieţi şi să fiu împăcat cu moartea. Nu sînt dezamăgit, sînt foarte vesel tot timpul. Fiecare trebuie să-şi răspundă singur dacă e greu sau nu. Eu mă străduiesc. E ceva dincolo de regie şi de actorie. Îmi doresc poate să trăiesc cu ochii larg închişi, ca în filmul lui Kubrick, «Eyes Wide Shut».

Sînt un plisnău, un balon de săpun. Nu cunosc ce înseamnă «decizii dificile», ce e ăla «compromis». Nu înţelegi, mă, că se moare pe lumea asta?! Şi ce putem face? Să ne uităm cum se desfăşoară fenomenul. Ţi-am zis că’s plisnău. În afară, oamenii ies în stradă, protestează. Treaba lor! Eu nu sînt o naţiune, sînt un individ. Să introduc în spectacolele mele mesaje? E treaba fiecăruia. De ce să mă bag în viaţa altuia? Ţie ţi-ar plăcea să mă bag în viaţa ta? De unde ştii că ţi-ar plăcea? Fiecare trebuie să-şi deschidă ochii în măsura în care vrea el. Cum vede el viaţa, e treaba lui. Asta e opera lui de artă.

Nu e un punct care trebuie predicat, impus altora. E aşa mare viaţa, că fiecare poate să-şi extragă ce vrea din ea. Asta-i conduita, că fiecare face cum îl taie capul. Aşa se întîmplă şi în Tabelul lui Mendeleev. Fiecare element de acolo face conform algoritmului interior. Unii iau electroni, unii dau electroni, alţii nici nu dau, nici nu iau.”