Astăzi e ziua ta... Corina Dănilă

"Bucureştiul, reuşită şi pierzanie..."
"Dacă presa şi televiziunile vor continua pe această direcţie a facilului şi a vulgarităţii, vor accentua «minusurile» României! S-a dovedit însă că aproape totul în viaţă este ciclic. Şi eu am totuşi această speranţă!", ne-a mărturisit Corina Dănilă. Mâine îşi sărbătoreşte ziua de naştere. Jurnalul Naţional îi urează "La mulţi ani!".

Desen de Romeo Răileanu

"Începuturile mele în actorie şi în televiziune... destin, muncă şi multă ambiţie, în ambele cazuri. În conjuncturi diferite însă! Am hotărât să dau la Teatru după ce mă pregătisem intensiv pentru medicină. Am plecat pe drumul ăsta cu mare dorinţă, cu gând curat, dar şi cu inconştienţa celor 18 ani... Şi m-am ţinut de el, până când mama m-a îndreptat către televiziune. Şi de data asta s-a dovedit că a fost un tren bun, care a sosit în viaţa mea... Şi am urcat în el! Televiziunea mi-a dat notorietatea infinit mai repede, faţă de cum aş fi obţinut-o, din păcate, rămânând doar în teatru sau în film. De aici mai departe vorbim despre confortul pe care ni-l dorim fiecare. Da, mi-a asigurat acest confort, dar m-a obligat şi să trăiesc la un anumit standard. Şi m-a «trăit» sub lupă, atrăgându-mi simpatii sau, din contră, oprobriul public, prin judecăţi superficiale, pripite şi nepermise...

Un om de televiziune are nevoie de ambiţie şi determinare, în sensul bun. «Coate ascuţite», în sens peiorativ. Capacitate de concentrare şi de autoevaluare, de detaşare faţă de propriile probleme, abilitatea de a satisface aşteptările cât mai multor categorii de privitori şi «norocul» de a pica exact la momentul potrivit pe locul potrivit. Momentul retragerii de pe sticlă vine atuncicând nu se mai apropie cu bucurie şi cu emoţie de acest miraj. Când, după autoevaluarea de care vorbeam mai devreme, nu se încadrează în peisajul televizionistic actual, teribil de degradant şi nepermis de pestriţ. Când ajunge să simtă că televiziunea nu-i mai produce nici un fel de plăcere sau când are un gust amar pentru că poate fi nevoit să ajungă să facă diverse compromisuri. Când aspiraţiile şi dorinţele sale nu coincid cu interesele angajatorilor.

Până acum, cred că singurul moment care a despicat drumul vieţii mele în două a fost acela în care am ales Bucureştiul ca loc de reuşită (dar şi de pierzanie...). Cu siguranţă că parcursul existenţei mele, cu tot ce mi s-a dat voie să împlinesc sau să eşuez, ar fi fost complet diferit de cel actual!

Da! Am pornit la «drum» cu un ideal pe care nu l-am împlinit încă. Să-mi ofer mie şi, implicit, breslei actoriceşti din care consider că fac parte locul binemeritat în societate şi câştigat cu demnitate şi cu dăruire de actorii români.

În afară de sănătate, îmi urez să am înţelepciunea şi puterea necesare pentru a-mi trăi viaţa frumos pe mai departe!"