Familia este pentru Costel Constantin o cochilie fără de care nu ar putea exista. Crede că valoarea unui om este egală cu numărul de laturi pe care el se manifestă. Cu cât sunt mai multe, cu atât mai bine pentru el şi pentru cei care-l înconjoară, prieteni, familie, cunoştinţe, colegi. Familia este deci cea mai importantă latură pentru marele actor, acel cerc cald al dragostei care-l înconjoară pe copil, încă de mic, şi-i asigură echilibrul necesar. Rolurile sale spun totul despre echilibrul dinlăuntru. În film, de la "Tănase Scatiu", "Drumuri în cumpănă", "Ediţie specială", "La răscrucea marilor furtuni", "Întoarcere la dragostea dintâi" până la "Dulcea saună a morţii", "Omul zilei", "Eu sunt Adam", iar în teatru de la "Cui i-e frică de Virginia Woolf?" sau memorabilul "Zbor deasupra unui cuib de cuci" până la "Apus de soare". Costel Constantin îşi sărbătoreşte astăzi ziua de naştere. La mulţi ani!
"Nu vreau să-mi fie dor de ce a fost odată"
"Mi-am dat seama că vremea trece mult mai repede. Adevărul este că trebuie să-i mulţumesc lui Dumnezeu pentru că sunt sănătos, căci asta este foarte important. Şi pentru că am de muncă. De aceea trece timpul pe neobservate. Chiar în noaptea asta m-am întors dintr-o deplasare, un mic turneu la Craiova, cu «Sinucigaşul». Am avut o sală arhiplină la Teatrul Naţional din Craiova, cu oameni minunaţi. Piesa merge foarte bine şi aici la sediu. Jucăm cu drag, este un colectiv bun, sudat, închegat, ne face plăcere ce facem şi asta se simte, se şi transmite.
Noi suntem o familie sudată, soţia mea Mihaela este factorul de legătură, liantul. Avem doi băieţi mari... Cel mai mare este chirurg la Spitalul Sfântul Pantelimon, la catedra de chirurgie de la UMF, îi ţinem pumnii căci se pregăteşte să-şi dea examenele să mai câştige o treaptă şi să devină conferenţiar. Avem tot timpul hopuri de trecut în familie, toată lumea este pe cai, toţi muncim. Eu am început un proiect la o televiziune cunoscută, o poveste foarte frumoasă din lumea arabă şi care văd că stârneşte interesul şi este urmărită de o plajă mare de public. De la cei tineri până la cei vârstnici...
Sunt bucuros că lucrurile merg bine şi că am de muncă, în ziua de astăzi multă lume este îngrijorată că nu mai are obiectul muncii. Ce pot să-mi mai doresc de la viaţă decât să-mi dea Dumnezeu să fie tot aşa mai departe. Am filmare de ziua mea, deci sărbătoresc prin muncă, dar mă voi întâlni cu prietenii duminică. Vom sta la o mică şuetă, să vedem ce am făcut până acum şi ce avem de gând să facem de acum înainte.
Momentele nu se mai întorc niciodată. Nu vreau să-mi fie dor de ce a fost odată.
Mie mi-e dor să pot fi sănătos şi să pot să duc mai departe ce se întâmplă acum. Nu am relaxarea să trăiesc din amintiri şi să-mi aduc aminte de momentele frumoase de altădată. Ele au fost, au trecut şi le fac pe cele pe care le trăiesc. Vreau să le fac la fel de frumoase în condiţiile de acum, de asta spun că este din ce în ce mai greu. Bătrâneţea este o stare de spirit, nu este o treaptă biologică. Totul se poate compensa prin înţelepciune, prin experienţă. Depinde cum eşti pregătit pe dinăuntru. Şi asta este o mică inteligenţă, să-ţi impui să faci aşa".