În România, cîţiva oameni încearcă zi de zi, să ajute, să înţeleagă cît mai bine lumea în care trăiesc consumatorii de droguri care s-au decis să facă un pas spre mai bine.
“Oamenii aşteaptă încă multe de la mine”
În România, cîţiva oameni încearcă zi de zi, să ajute, să înţeleagă cît mai bine lumea în care trăiesc consumatorii de droguri care s-au decis să facă un pas spre mai bine. Unul dintre aceştia este dr. Cristian Bellu-Bengescu, medic primar psihiatru, expert al Consiliului Europei în toxicomanii, Coordonatorul Staţionarului pentru toxicomani în cadrul Centrului de Metadonă al Spitalului clinic Alexandru Obregia. Astăzi îşi sărbătoreşte ziua de naştere. Îi urăm La mulţi ani!
“Un moment aniversar, un moment important în viaţa fiecărui om, un moment în care fiecare ne facem un bilanţ de la ce am realizat pînă acum, la ceea ce n-am putut realiza şi la ce vom mai avea de realizat.
Profesia mea, de altfel sensul existenţei mele, implică multe şi permanente căutări, mult consum intelectual, psihic şi fizic. Am ştiut de la început că, îndreptîndu-mă către această profesie, către această specialitate mai ales, trebuie să mă aştept la un lung lanţ de renunţări. Profesia mea, specialitatea mea e deosebit de frumoasă dar şi deosebit de grea şi plină de riscuri. Multe, multe satisfacţii dar şi multe neîmpliniri. Să nu uităm totuşi că România este bîntuită de depresie, depresie cu care ai mult de luptat pînă a ajunge să-ţi descreţeşti fruntea şi să ai nopţi liniştite că ai reuşit să rezolvi un caz.
Am avut multe realizări profesionale în viaţă, realizări care mi-au umplut sufletul. Şcoala medicală serioasă făcută, ajutorul congreselor şi conferinţelor naţionale şi internaţionale, au dus la îmbogăţirea mea profesională şi m-au ajutat în trecerea mai uşoară peste momentele dificile în care trebuia să rezolv un caz.
Să nu uităm că psihiatrul nu-i un simplu medic. El trebuie să fie în primul rînd un bun diplomat, un bun psihanalist şi abia apoi un foarte bun terapeut. Să nu uităm că fiecare caz te consumă, te încarcă, căci numai aşa poţi avea rezultatele dorite în tratarea unui pacient. Şi, azi, numărul celor care ni se adresează e din ce în ce mai mare iar problemele lor sînt din ce în ce mai complicate.
Privind în urmă, trăiesc mereu cu impresia că timpul a trecut înfiorător de repede, dar ce mă bucură e faptul că am reuşit să acumulez mult şi, datorită colectivelor pe care le-am avut în jurul meu să pun totul în practică şi, de aici... realizările. Poate puteam face mai mult dar timpul nu-i trecut şi oamenii bîntuiţi de boală aşteaptă încă multe de la mine. Ştiu asta!
La cumpăna dintre ani, la moment aniversar îmi promit cazuri mai multe rezolvate şi aştept să-mi umplu sufletul cu bucuria şi mulţumirea pe care o voi vedea în ochii pacienţilor mei.”