Si-a facut debutul la Teatrul Dramatic din Galati, iar apoi la Teatrul National din Timisoara. La Nationalul bucurestean este actrita din 1973. In 43 de ani de cariera a interpretat multe roluri memorabile in spectacole si in filme. Maine, Florina Cercel isi aniverseaza ziua de nastere.

"Mi-e dor in permanenta de scena"

"De ziua mea voi fi pe scena la National in «Inima de caine» si imi doresc ca dupa spectacol cei mai buni prieteni ai mei sa vina cu mine.

Am un profund regret, pentru ca nu am o activitate mai intensa pe scena Teatrului National, pe care il slujesc din 1973 fara intrerupere. Am doar un singur spectacol pe care l-am scos in premiera acum doi ani, «Inima de caine», care se bucura de foarte mare succes. In rest, la teatru nu mi intampla mai nimic si regret asta foarte tare. Sunt tot timpul in pregatire si in asteptare. Am avut placerea de a ma intalni cu teatrul romanesc in cadrul unui festival de comedie de la Galati, unde am facut parte din juriu. Momentan, lucrez la un proiect si imi doresc din suflet sa iasa in 2007 la Teatrul National din Sibiu. Este un spectacol bilingv, pregatit de Dan Stoica, face parte din cadrul dezvoltarii monodramei europene. Voi juca un rol in limba romana dintr-un text austriac.

Mi-e dor in permanenta de scena. Cand 43 de ani ai fost tot timpul prezent pe scena este foarte greu sa nu iti fie dor de acest lucru. In scena este toata viata mea, toata tineretea si toata maturitatea mea. Am fost 7 ani la Timisoara la inceputul carierei mele si am jucat atunci cat joaca un alt actor intr-o viata. La Teatrul National din Bucuresti, iarasi am avut o perioada in care am jucat foarte mult. Cea mai teribila perioada a inceput insa prin anii ’87 si a tinut pana acum. Publicul ne iubeste, ne vrea, ne cere. Este o comunicare teribil de directa si de frumoasa cu publicul. Parca s-au descatusat si ei, au curajul sa ne salute, sa ne trimita vorbe frumoase. Pentru mine este o mare mandrie.

Prima data m-am indragostit de ideea de teatru. Nu stiam exact ce inseamna teatrul. Nu mi s-a intamplat sa nu iubesc vreun rol din cariera, sa nu ma straduiesc sa mi-l apropii, sa-l inteleg ca personaj. Daca fac un bilant, sunt cateva roluri care m-au marcat in mod special. In sensul acesta am spectacolul cu Andrei Serban «Trilogia antica», am Anca din «Napasta» si multe altele.

Am speranta ca macar o parte din visele mele se vor indeplini cata vreme mai sunt pe pamant. Unele s-au implinit, altele astept sa se implineasca. Dar am aceasta speranta. Cu adevarat important pentru mine este sa raman om. Am regretul ca oamenii nu mai comunica intre ei, nu se mai privesc in ochi. Este o confuzie in relatiile interumane. Mi se pare ca, daca ne-am bucura mai mult unii de ceilalti, lucrurile ar sta mai bine ca echilibru psihic."