Astăzi e ziua ta... Ion Haiduc!

"România are nevoie de Vlad Ţepeş" Apreciatul actor Ion Haiduc împlineşte azi 62 de ani. Jurnalul Naţional îi urează "La mulţi ani!".

"Cel mai important eveniment la moment aniversar? Ca să glumim puţin, vă voi spune că obişnuiesc să le pregătesc celor apropiaţi... o cutremurătoare ciorbă de fasole! Cum numai eu ştiu să o gătesc! Am eu o vorbă: eu nu gătesc, ci construiesc! Şi construiesc multe feluri de mâncare. De excepţie! Fiindcă la 1 şi 2 decembrie sunt la filmări, iar astăzi, chiar de ziua mea, am spectacol, petrecerea va aştepta până la Sfântul Ion, pentru că în acte sunt Ioan. Şi, ca pentru oricare ardelean, ziua de nume este mai importantă.

În aceste momente mă apucă mai ales dorul de părinţi. Şi e cumplit. Uneori stau în casă şi mă uit la pozele părinţilor mei, dar mai ales la cele ale mamei. Şi mă apucă un dor nebun de ea.

Aşa urât cum sunt, (glumesc!), pentru mama eram cel mai frumos din lume. Ştiţi cum zic eu?

«O dată cu moartea mamei a murit şi ultimul om care mă vedea frumos...».

IUBESC TINERII!
Teatrul este poate cea mai veche meserie din lume, lăsând-o la o parte pe cea despre care se discută că ar fi, care nu şi-a schimbat sculele! Pentru că scula teatrului este tot actorul. Omul în carne şi oase... Mijlocul de producţie, dacă putem să-l numim aşa. Or, acesta nu s-a schimbat fundamental din preistorie şi până acum: măseaua doare la fel, trădarea doare la fel, iubirea gâdilă la fel în stomac. S-au mai schimbat unele criterii morale, dar raportarea la ele nu. Şi atunci nu putem sări peste nişte lucruri bătute-n cuie de-a lungul timpului. Spectatorii mei vin şi tot vin din urmă şi sunt din ce în ce mai tineri... mereu cu alte şi alte gusturi, şi atunci e foarte important pentru mine ca actor să ştiu care e trendul acelui public. Iubesc tinerii foarte tare... şi pot spune că dragostea mea pentru ei vine din mai multe motive. Cred că toţi avem în noi un uşor spirit socratic de la o anumită vârstă... e un preaplin pe care simţi nevoia să-l împărtăşeşti cuiva, or, cui să-i spun? Lui Repan?! Care e de aceeaşi vârstă cu mine, care ştie toate lucrurile pe care le ştiu şi eu şi mai ştie şi ceva pe deasupra aşa cum şi eu mai ştiu ceva pe deasupra! Nu mai putem fi interesanţi pentru cei de vârstă cu noi... probabil că numai geniile pot asta. Şi atunci devenim profesori automat şi e normal să mă înconjur de tineri... Indiferent ce va apărea peste 2000 de ani, teatrul antic rămâne bătut în cuie acolo foarte sus, Shakespeare la fel. Sigur că eu am crescut cu Ray Charles, Beatles, Pink Floyd şi alţi nenorociţi geniali care mi-au marcat viaţa... pe viaţă!

Vor apărea şi alţii la fel de mari sau şi mai mari, asta nu ştim, dar sunt nişte stâlpi la care ne vom raporta şi peste 2000 de ani.

"TOŢI CROIESC, FAC ŞI DESFAC..."
Cred că acum îmi doresc să intru în politică. Fiind ardelean, mă cutremur de debandada din ţara mea. Avem nevoie de nişte legi care ar trebui respectate de toată lumea, pentru că suntem la pământ. Tot mai des îmi dau seama că Brătienii au fost foarte inspiraţi când l-au adus pe Carol principe şi apoi rege, ceea ce îmi demonstrează că şi acum 150 de ani era la fel ca şi acum. Adică, hibele naţiei mele sunt aceleaşi. Probabil că e nevoie de Vlad Ţepeş ca să poţi dormi liniştit pe stradă cu punga plină cu bani şi a doua zi sau peste un an să o găseşti tot acolo. Are Alecsandri un cântecel genial care sună cam aşa: «Ieri o lege, astăzi altă/ Şi când caţi, lucrul stă baltă/ N-auzi alta decât foame, uniforme şi reforme/ Toţi croiesc, fac şi desfac, iară noi n-avem un ac...»."