Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
"Toţi avem o datorie faţă de cei de mâine şi de poimâine" Scriitorul Ion Hobana, licenţiat în Litere cu prima teză SF din România, împlineşte astăzi 79 de ani. Îi urăm "La mulţi ani!".
"79 de ani nu e o vârstă rotundă, dar îmi oferă prilejul de a împărtăşi câteva gânduri celor care vor dori să le cunoască. Nu ostenesc să repet cât de importante au fost, pentru drumul meu spre scris, lecturile adolescenţei. După ce epuizasem biblioteca părintească, mi-am petrecut după-amiezi întregi în marea sală de lectură a Casei Naţionale «Stroe Belloescu» din Bârlad, oraş în care urmam cursurile prestigiosului Liceu «Gheorghe Roşca Codreanu». Acolo se aflau, printre alte comori, «Călătoriile extraordinare» ale lui Jules Verne - şi a fost o dragoste la prima lectură. Un arc peste timp şi iată-mă în 1954 absolvind Facultatea de Filologie a Universităţii din Bucureşti cu prima lucrare de diplomă consacrată în ţara noastră literaturii ştiinţifico-fantastice, cum se numea atunci science fiction-ul. A fost o alegere inspirată de viul meu interes faţă de această ramură a literaturii, interes materializat mai târziu în cărţile de ficţiune şi de exegeză pe care le-am scris, rânduite pe raftul de sus al uneia dintre bibliotecile mele. La sfârşitul anului trecut am avut bucuria de a vedea tipărită ediţia definitivă a prozelor mele SF, intitulată «Timp pentru dragoste». Iar acum definitivez o carte de mai mari dimensiuni, la care am lucrat cu intermitenţă peste un deceniu: o istorie a literaturii franceze de imaginaţie ştiinţifică, de la începuturi până la 1900.
Nu voi trece sub tăcere o altă zonă de largă audienţă asupra căreia mă aplec de peste 40 de ani. În 2007 am publicat o a treia ediţie, revăzută şi adăugită, a volumului «Enigme pe cerul istoriei», iar în 2008, «Incidentul Roswell. Noi mărturii şi controverse». Bine primite la lansările din Bucureşti şi din provincie, ele nu pot fi găsite în librării din pricina inexplicabilului dezinteres al managerului editurii. Şi, cum nu le-am scris ca să zacă nu ştiu pe unde, voi reveni asupra acestei chestiuni.
Aş vrea să-mi spun cuvântul şi în legătură cu o celebră zicere a unei celebrităţi. Edison afirma că «Geniul constă în unu la sută inspiraţie şi nouăzeci şi nouă la sută transpiraţie». Mi s-a părut totdeauna că proporţia este nedreaptă. Trecând pe tărâmul literelor, cred că talentul şi cultivarea lui prin cunoaştere contribuie în părţi cvasiegale la succesul unei opere. Nu mă gândesc numai la cunoaşterea creaţiilor artistice anterioare, ci la tot ceea ce reprezintă orizontul omului contemporan. Vechea despărţire între cele două culturi, umanistă şi ştiinţifică, n-ar mai trebui să fiinţeze astăzi, când lumea nu mai poate fi înţeleasă dacă nu încerci să te ţii la curent cu mersul pătrunderii în micul şi marele univers, dar şi cu primejdiile ivite în prejma noastră.
În legătură cu acest din urmă aspect, trebuie să mărturisesc - şi nu pentru prima oară - că mă intrigă atitudinea celor care ignoră sau minimalizează avertismentele unor specialişti privind încălzirea globală, epuizarea apei potabile şi a surselor convenţionale de energie. Înţeleg temerile privind bulversările pe care le-ar putea aduce luarea unor măsuri radicale pe termen scurt. Riscând să devin patetic, voi spune însă că mai marii lumii şi noi toţi avem o datorie faţă de cei de mâine şi de poimâine. Nu pot decât să sper că peste câţiva ani, nu prea mulţi, voi vedea cum se vor lua în sfârşit măsurile imperios necesare înainte de a fi prea târziu."
