x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Astăzi e ziua ta... Ion Lupu!

0
07 Feb 2009 - 00:00

"Cea mai mare bucurie este atunci când rămâi în memoria publicului: când eşti recunoscut şi primeşti zâmbete cu generozitate, însemn de preţuire şi recu­noaş­tere a muncii tale", ne-a mărturisit actorul. Ion Lupu a împlinit ieri 59 de ani. La mulţi ani!



"Am fost un soldat răbdător..."



"Nimic nu este întâmplător!
M-am născut într-un ţinut binecuvântat de Du­mnezeu, în Banat, mai exact la Lugoj, paradisul de unde am pornit în viaţă şi unde mă întorc mereu, acolo unde alături de părinţi şi sora mea am cunoscut oameni pe care-i păstrez cu sfinţenie în sufletul meu. Părinţii mei au cântat «o viaţă» în corala «Ion Vidu» şi-mi amintesc, copil fiind, că i-am admirat pe scena Teatrului Popular. Atunci s-a năs-cut şi dorinţa de a le fi alături. Dorinţă care a devenit peste timp certitudine, şi eu şi sora mea îmbrăţişând cariera artistică (eu actor, sora mea corist). Dar, dincolo de toate, datorez foarte mult pentru pregătirea şi susţinerea mea în îmbrăţi­şarea carierei de actor, unei distinse şi deosebit de ge­neroase doamne, Any Ca­pustin Şerbă­nescu, cunoscută actriţă a Bucureştiului interbelic. Cu tot sufletul îi amintesc pe Leopoldina Bălănuţă şi Mi­tică Popescu, mari personalităţi, puternice, cu mare ta­l­ent şi înţelepciune pentru această me­se­rie. Am învăţat mult de la ei şi-i preţuiesc în mod absolut. Am ju­cat împreună şi totdeauna m-am simţit aproape de sufletul lor. L-am invidiat pe Ştefan Iordache. Aş fi vrut să fiu mai mult lângă el. L-am admirat enorm. Era ca un magnet, un veritabil monstru sacru. Eram destul de apropiaţi, chiar şi prin zodie – 3 vărsători la Teatru Mic – Dinu Săraru (căruia îi datorez prezenţa mea în acest teatru), Ştefan Iordache şi Ion Lupu.

Întotdeauna ultimul spectacol, ultimul rol sunt cele care, pe mine, mă mar­chea­ză şi se întipăresc ca cele mai dragi sufletului meu. Şi pentru că e vorba de ultimul spectacol (în succesiune), amin­tesc Furtuna de Shakespeare în re­gia distinsei doam­ne Cătălina Bu­zoianu şi purtând semnătura scenografului Dra­goş Buhagiar care a avut de curând premiera la Teatrul Mic, acolo unde astăzi îmi des­fă­şor activitatea. Sunt Antonio, fratele lui Prospero, răul din spectacol, cel care face şi desface (doar în spectacol), rol cu care mă identific la fiecare reprezentaţie. Un spectacol viu, modern, un eveniment teatral la care vă invit să participaţi.

N-am visat niciodată un rol, dar am luat cu mine orice personaj. Şi nu au fost puţine, atât în teatru cât şi în film. Am fost un soldat răbdător în trupa care ofe­rea celor înrolaţi şansa de a mai primi un rol. Şi mă număr printre norocoşii care au lucrat adesea cu marele nostru regizor, Sergiu Nicolaescu, având şansa unor roluri care m-au amprentat.

Urarea mea pentru mine la ceas aniversar este de sănătate cu «S» mare, de păs­trare a pasiunii de a trăi şi a juca spre bucuria mea şi mai ales spre îmbucurarea marelui public."
Citeşte mai multe despre:   calendar

Ştiri din .ro


PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de