Astăzi e ziua ta... Liviu Voinea

Are un MBA la Universitatea din Stockholm, a obţinut doctoratul în economie la 24 de ani, a lucrat pentru Comisia Europeană în Spania. În prezent este profesor la SNSPA şi ASE şi conduce Grupul de Economie Aplicată. Este membru în CA al Eximbank. Anul trecut a primit Premiul "Virgil Madgearu" al Academiei Române şi a fost ales preşedinte al Academiei Europene de International Business pentru 2011. Liviu Voinea împlineşte astăzi 35 de ani. Jurnalul Naţional îi urează "La mulţi ani!"

Am ajuns doar doctor în economie...
"Am în lucru o cercetare amplă asupra pieţei muncii din România - cu finanţare europeană, un studiu privind impactul reglementărilor administrative asupra ratei dobânzii - solicitat de mediul privat local, un studiu privind inegalitatea veniturilor în sistemul public - finanţat de un institut din Viena, şi altă cercetare inovatoare privind componenţa Board-urilor celor mai mari companii din România - derulat împreună cu Universitatea St. Gallen din Elveţia. De asemenea, încerc să dezvolt proiecte pe zona de training pentru corporaţii şi lucrez la ediţia a doua a cărţii mele «Sfârşitul economiei iluziei».

Mi-am dorit mereu să urmez Facultatea de Relaţii Economice Internaţionale, ceea ce am şi realizat - deşi părinţii mei îşi doreau să devin doctor. Am ajuns doar doctor în economie, ce să fac... Am învăţat economie, dar şi multe lecţii de viaţă - în primul rând să preţuiesc familia. Fetiţa mea Iris-Maria mi-a schimbat mult perspectiva şi priorităţile. Pe plan profesional, masterul din Suedia şi bursa post-doctorală la Centrul Comun de Cercetări al Comisiei Europene din Sevilla sunt în primul rând împliniri, pentru că am câştigat mult în rigoare şi analiză, dar de ele se leagă şi o dezamăgire. De fiecare dată am decis să mă întorc în ţară, deşi puteam rămâne, şi de fiecare dată am regretat, cel puţin pe termen scurt.

Primele lucruri pe care le-aş face ca şi ministru al Finanţelor ar fi reducerea risipei din buget la capitolul cheltuieli cu bunuri şi servicii (achiziţii publice), reducerea evaziunii fiscale pe accize (este posibilă, într-un termen scurt), reducerea CAS-ului pentru stimularea muncii, creşterea exponenţială a impozitării proprietăţilor. Dacă aş mai fi încă ministru după aceste măsuri, aş face o reformă amplă a politicii fiscale pentru ca aceasta să sprijine creşterea economică sănătoasă. În prezent sistemul fiscal penalizează munca dar sprijină averile făcute prin alte metode, agravează inegalitatea şi stimulează economia subterană. România are resurse mari de eficienţă în buget pe care nu le foloseşte. Dar singura sursă sustenabilă de creştere a veniturilor bugetare pe termen lung este creşterea ratei ocupării - şi pentru asta Ministrul de Finanţe trebuie să lucreze în echipă cu restul guvernului şi cu Banca Naţională.

Nu pot spune că am tot aşteptat asta, dar cred că finanţele ţării pot fi mai bine administrate. Pe de altă parte, mă gândesc uneori că dacă nu e nevoie de mine aici, nu sunt prea bătrân pentru o nouă experienţă externă. Pe plan personal, îmi doresc ca Laura (în spatele fiecărui bărbat puternic stă o femeie) să îi ofere cel puţin un frăţior lui Iris-Maria. Iar dacă vreţi să şi glumim puţin, aştept să mai câştige şi Universitatea Craiova un campionat la fotbal.

Am multe amintiri frumoase. Am trăit un an în Suedia şi alt an în Spania, am vizitat multe ţări, între care am rămas impresionat de Japonia. Am întâlnit mulţi oameni interesanţi, am păstrat puţini prieteni adevăraţi, dar cred că nu am ajuns încă să îmi scriu memoriile.

Prefer să privesc în viitor şi - vorba unui cântec al formaţiei mele favorite, Iris - «ce-i mai frumos în viaţă de-aici încolo-începe».

Îi mulţumesc mamei mele pentru tot sprijinul pe care mi l-a dat. Aş fi vrut ca şi tatăl meu să mai fi trăit (s-a prăpădit când eu eram student), să vadă că băiatul lui a ajuns, aşa cum îşi dorea, «om mare», şi să se bucure de nepoţica lui."