Astăzi e ziua ta... Lucia Verona!

"Nădăjduiesc că voi avea timp şi putere să scriu toate cărţile pe care le mai am de scris. Multe. M-am întors în timp, nu o dată, în cărţile mele... În viaţa reală este altceva, pentru că fiecare vârstă are şi bune, şi rele", ne mărturisea scriitoarea. Lucia Verona îşi sărbătoreşte mâine ziua de naştere. Îi urăm "La mulţi ani".

"Mi s-a pus de multe ori şi în forme felurite întrebarea ce-aş vrea să fiu dacă n-aş fi eu, unde şi când aş vrea să mă fi născut dacă nu m-aş fi născut unde şi când m-am născut şi ce aş face altfel decât am făcut dacă m-aş mai naşte o dată. Habar nu am. Cred că aş fi tot eu şi, în mod firesc, aş face aceleaşi greşeli... Dar aş face, presupun, şi aceleaşi lucruri bune. Aş fi, la fel ca aici şi acum, înconjurată de cărţi, cu aceeaşi dragoste pentru literatură şi muzică. Aş trece prin aceleaşi bucurii, prin aceleaşi suferinţe... Poate că ar fi oportun să dau aici un citat din romanul meu, «Labirint obligatoriu». De fapt, nu este chiar o carte autobiografică, dar personajele ei trăiesc anumite momente din viaţa mea. Din destinul meu, dacă ar fi să mă exprim mai pretenţios. «Recunosc, nu mă pot plânge că nu am avut şi noroc. Şi dragoste. Şi fericire. Am trăit evenimente deosebite. Trăiesc într-o perioadă interesantă. Numai că întotdeauna norocul a fost însoţit de ghinion, şansa de neşansă, binele de rău, fericirea de nefericire». Aşa spune un personaj din acest roman, iar eu nu pot decât să mă declar de acord... Trebuie să spun că am învăţat multe în viaţă - şi de la viaţă. Am învăţat, de exemplu, că totul e de învăţat. La orice vârstă. Această recunoaştere înseamnă că am trecut de vârsta la care aveam impresia, ba chiar eram convinsă, că ştiu totul. Am învăţat că mai sunt multe lucruri pe care nu le ştiu.

Am învăţat că, indiferent de câte ori parcurgi acelaşi drum, el este de fiecare dată altul. Am mai învăţat că nu poţi să-i dai sfaturi unui adolescent. Trebuie să aştepţi să-i treacă. Mai rău e când unii rămân adolescenţi toată viaţa... Sau n-o fi rău? Adolescenţa este o vârstă a sincerităţii şi onestităţii, care de multe ori se pierd o dată cu acneea şi obrăznicia, la fel de specifice. Nu cred că trecerea anilor schimbă ceva la un om, nu în datele esenţiale. Şi visele rămân aceleaşi, chiar dacă unele s-au realizat între timp. Sigur că uneori aş vrea să opresc timpul, să-i spun, precum Goethe, unei clipe frumoase să stea, dar îmi dau seama de fiecare dată că maşina timpului nu este încă funcţională. Poate, cândva... La urma urmei, vârsta biologică nu mă preocupă în mod deosebit. Atâta vreme cât pot să mă bucur de viaţă, ce importanţă au câteva riduri sau kilograme în plus? Atâta vreme cât pot să scriu - iată, tocmai mi-a apărut un volum de proză scurtă, «Fără canguri», la Editura Tracus Arte -, atâta vreme cât există oameni care vor să citească scrierile mele, nu contează câţi ani am împlinit."