O actriţă incredibilă, care nu seamănă cu nimeni, care deţine o armă imbatabilă, acea sfâşiere numită compoziţie. Sfâşiere numim clipa în care un actor se rupe cu totul de sine şi devine pentru o vreme altul. Mariana Mihuţ face acest lucru aşa cum noi respirăm. Nu este uşor, de aceea a primit un dar atunci când a venit pe lume, talentul. A juca teatru este o profesie care se face zi de zi, până la sfârşeală, până la plictis, până la sublim. Pe scenă Mariana Mihuţ explodează în fiecare seară în mii de fărâme care se înfig în noi, spectatorii, cei care păstrăm aceste mici fărâme, seminţe de lumină pentru mai târziu, când sufletul nostru va avea nevoie. Spuneam că nu e uşor să faci acest lucru, pentru că a întruchipa un personaj nu este o meserie ca oricare alta, înseamnă să-ţi trăieşti propria menire. Ceea ce face Mariana Mihuţ, această năucitoare actriţă, această forţă a naturii, este tocmai acest lucru. Se devotează profesiei pe care o iubeşte de peste 50 de ani fără să obosească. Joi, Mariana Mihuţ îşi sărbătoreşte ziua de naştere. Jurnalul Naţional îi urează “La mulţi ani!”
Pământul românesc pentru mine înseamnă totul
“Talentul este un dar pe care din păcate nu putem să-l lăsăm prin testament şi nici să-l facem cadou la naştere”
“La întrebarea ce mai fac nu am să vă răspund acum, am să vă răspund poate de Crăciun, poate de Paşti, dar în momentul acesta fac foarte bine. Mă simt bine, sigur că încape loc şi de mai bine, dar sunt liniştită, sunt mulţumită că e o toamnă lungă şi frumoasă şi că în jurul meu sunt oameni buni, calzi şi care nu mă uită. Importante pentru mine rămân familia şi profesia, pentru că alte preocupări nu am şi nici nu mă interesează. Mulţumesc lui Dumnezeu ai mei sunt sănătoşi, cât de cât, noi suntem sănătoşi şi din fericire putem munci şi asta este o imensă satisfacţie pentru noi! Cred că talentul este un dar pe care din păcate nu putem să-l lăsăm prin testament şi nici să-l facem cadou la naştere. Cred că responsabil cu talentul este Cel de Sus. Am văzut foarte mari actori care nu şi-au putut lăsa marele talent urmaşilor. Sigur că există un schimb între actor şi public, dar sunt unii actori care îşi pun inima pe tavă şi o lasă la vedere, o oferă celorlalţi ca să bucure de textul pe care îl interpretează în seara aceea. Primeşte imens înapoi, dar de puţine ori primeşte şi inimi pe tavă. Ca să fie mai bun un om ar trebui să treacă poate pe lângă un azil de bătrâni, pe lângă un orfelinat, pe lângă un spital şi să vadă, să ţină ochii deschişi şi să vadă ce se întâmplă înăuntru. Să-şi imagineze ce simt oamenii aceia care stau acolo. Cu siguranţă va deveni mai bun.
Pământul românesc pentru mine înseamnă totul. Este poate pe acelaşi loc cu familia mea, adică pe primul loc. Îmi iubesc ţara, iar pentru asta cred în ziua de astăzi îţi trebuie curaj sau destui ani în spate ca să poţi s-o spui fără să te simţi jenat. Iar eu nu mă mai jenez deloc să spun că-mi iubesc ţara. Mă atinge tot ce i se întâmplă rău acestei ţări şi din păcate în ultimul timp i se întâmplă multe, multe lucruri foarte rele.”