Astăzi e ziua ta... Narcisa Suciu

Este invitatul prioritar al acţiunilor caritabile vizând copiii defavorizaţi şi susţine activitatea micuţilor supradotaţi. În acest sens, artista şi-a donat
pentru o licitaţie pe internet premiul obţinut la Festivalul Cerbul de Aur în 1997. Narcisa Suciu a împlinit ieri 34 de ani. La mulţi ani! 

 "Luna ianuarie este o perioadă de relaş pentru mine întotdeauna. După o lună decembrie ce a fost foarte aglomerată. În ianuarie mă ocup de casă, de Daria... Am proiecte, dar prefer să nu vorbesc despre ele.

Am început să cânt de la 7 ani. Nu ştiu dacă aş putea să fac şi altceva. M-am dus la un moment dat la un curs de actorie, credeam că va înlocui muzica, dar nu s-a întâmplat asta. Prima dată am învăţat să cânt la chitară. La noi în familie, toată lumea cântă binişor, bunicul meu e preot şi când eram eu mai mică ne adunam foarte des acasă la el. Erau nişte petreceri în familie unde se cânta. Verişoarele mele cântau bine la chitară şi am vrut şi eu să învăţ. Dar, cum nu m-a învăţat nimeni, m-am dus eu de una singură la Casa Tineretului şi am învăţat. Apoi, asta am făcut. În afară de şcoală şi muzică, nu am făcut altceva. Mai erau sporturile… dar nu am fost atât de talentată, încât să mă orientez către sport. Îmi aduc aminte de spectacolul de lansare a albumului «Cântece din ţara de sus», primul meu album. A avut loc la Teatrul Mic şi am avut-o atât invitată, cât şi gazdă pe Leopoldina Bălănuţă. Un spectacol cu totul special… iar unul mai de anvergură, de fapt sunt două, unde am cântat în deschidere la Joan Baez, în 1997 şi în 2002. În 2002 deja mă ştia şi îşi pregătise o piesă din repertoriul meu ca să cântăm împreună. O apreciere deosebită din partea publicului nu-mi amintesc acum, dar vă pot spune că este un preot care mie îmi place foarte mult, la biserica la care merg de obicei. Şi când ne-am întâlnit prima dată m-a miruit pe gât… mi s-a părut foarte frumos. Am noroc ca la fiecare spectacol să primesc flori. Mereu vin oameni cu ceva, un cadou, o vorbă bună, o floare. Nu există spectacol fără o în-tâmplare specială. Mi-e cumva ciudă că eram atât de naivă când aveam 20 de ani, încât atunci credeam că dacă îmi apărea numele pe un negativ pe care făceam backing vocal e o ruşine. Din asta îmi câştigam banii atunci. Mi se părea că nu trebuie să-mi apară numele nicăieri. Altfel, sunt fericită că niciodată nu am avut un text prost. Cred că cel mai tare îmi doream să cânt cu Iris... Şi am cântat, am fost invitata lor în mai multe rânduri.
Nu mi-am propus niciodată să ajung superstar. Sunt foarte conştientă de locul şi de vremea în care m-am născut. Sănătate mi-aş dori cel mai tare! În afară de asta, îmi doresc să rămân cu mintea limpede şi să rămân până la capăt o persoană verticală."