Astăzi e ziua ta, Norica Nicolai

Europarlamentarul Norica Nicolai, vicepreşedinte PNL, a împlinit ieri 55 de ani. Jurnalul Naţional îi urează “La mulţi ani!”

“În România începe să existe atitudine civică, iar aceasta poate schimba destinul unei naţiuni”
“Ca şi mulţi dintre români, Norica Nicolai îşi împarte timpul între ceea ce se cheamă serviciu, adică mandatul obţinut în Parlamentul European, şi casă, respectiv între Bruxelles, Strasbourg, Bucureşti şi multe alte locuri din România. Timpul liber este prea puţin, şi mi-l împart între discuţiile cu fiica mea şi lectură. Mi-am permis o scurtă vacanţă în această iarnă, şi nimic mai mult. Mă adaptez, aşa cum fac mulţi dintre noi, la o lume care devine din ce în ce mai rapidă şi parcă tot mai nebună, gândindu-mă că timpul liber este un privilegiu rezervat pentru mai târziu.
Poate părea paradoxal, dar cariera mea politică a început sub zodia carierei profesionale. În 1990 am aplicat legea care incrimina ca infracţiune atacarea şi devastarea sediilor partidelor politice istorice, PNL şi PNŢ. Am înţeles atunci că, în România, o democraţie de tip european va avea dificultăţi în a fi aplicată, şi un an mai târziu m-am alăturat PNŢ, pentru o perioadă de zece ani, până în 2000, când am fost exclusă. Până în 1996 am fost un membru simplu, care a muncit la partid, a coordonat campanii. Din 1997 am devenit secretar de stat şi practic am intrat în ceea ce unii numesc politică. Pentru mine, politica a devenit un lucru firesc, întrucât mereu am crezut că toată viaţa e politică şi politica e o artă a posibilului. E posibil să faci un lucru bun dacă vrei şi, intrând în acest carusel, am reuşit să am deseori bucuria de a schimba în bine vieţile unor oameni. Este un sentiment extraordinar!

Cititorii acestor rânduri ar trebui să ştie, şi aici folosesc sfatul fiicei mele, că sunt o persoană neconflictuală, diplomată şi prietenoasă. Îmi place să stau printre oameni, să dau o mână de ajutor acolo unde se poate, mă sensibilizează enorm unele drame şi situaţii nedrepte. În plan politic, profesional, detest ipocrizia, minciuna şi tupeul: sunt de altfel cazurile în care mă aprind şi spun lucrurilor pe nume, pe un ton mai dur. De aici şi confuzia...
Sigur, este o lume accesibilă: poţi să fii om politic dacă îţi impui să fii om politic, dar mai ales dacă ai o imagine despre ceea ce ai dori să fii şi să faci. Pe de altă parte, este dificil să fii om politic atât timp cât clasa politică a fost denigrată, terfelită neîncetat, cu sprijinul oamenilor politici. Totuşi, nu îmi imaginez cum o societate poate funcţiona dincolo de politică, pentru că are nevoie de parlamente, are nevoie de guverne, are nevoie de preşedinte. Nu cred într-o societate deschisă condusă de haos.

Mai bine în viaţa românilor? Din punctul meu de vedere, acest «mai bine» depinde de fiecare dintre noi, depinde de modul în care ne comportăm acolo unde suntem: în casă, la slujbă, pe stradă, în viaţa publică. «Mai bine» înseamnă să nu se aştepte totul de la politicieni, înseamnă implicare, să decideţi singuri, să nu vă lăsaţi manipulaţi, înseamnă ca unii să renunţe la privilegiile lor pentru ca toţi să ne bucurăm de beneficiile libertăţii. «Mai bine» înseamnă să spunem întotdeauna ce gândim. Dacă înţelegem toate aceste lucruri, «mai bine» poate exista, la un moment dat, şi pentru noi, românii, deşi îmi e teamă că nu se va întâmpla foarte curând.
În ceea ce priveşte viaţa profesională, mă bucur că nu am continuat cu o carieră în magistratură, mă bucur că am o mapă profesională, pentru care nu am mustrări şi în general nu regret nimic din ceea ce am făcut în viaţa publică. Despre felicitări, tot ceea ce pot spune este că mă consider un pion în viaţa politică, o persoană dedicată oamenilor, nu funcţiilor, şi m-aş bucura dacă aş atrage cât mai multe persoane către această direcţie.

Cred că am făcut bine în multe domenii, şi cu siguranţă am făcut bine multor oameni. În domeniul administrativ, de pildă, mă felicit pentru că instituţii pe care le-am construit au rămas şi astăzi, mă bucur că am introdus standarde europene în legislaţia muncii, în legislaţia care priveşte siguranţa şi ordinea publică, în statute profesionale, chiar dacă unele dintre acestea nu s-au păstrat până astăzi, din motive de orgolii. În privinţa vieţii mele particulare, mă bucur că am găsit echilibrul între casă, politică, serviciu şi multe alte îndatoriri, de fapt meritul aparţine familiei mele, care m-a înţeles şi m-a susţinut în tot acest timp. Am învăţat cu toţii, treptat, că, atunci când faci ceea ce fac eu, calitatea timpului petrecut împreună este cea mai importantă. Şi, cred eu, suntem o familie fericită.

În afară de sănătate, îmi doresc să trăiesc într-o ţară normală, într-o ţară în care în politică să existe mai mult caracter, în care cuvântul dat şi înţelegerile făcute să nu fie trădate peste noapte, în care fiecare român să simtă că o duce mai bine. Anul acesta poate fi un nou început, cu condiţia să nu îl ratăm: nici noi oamenii politici şi, cu atât mai puţin, nici românii.
Gândindu-mă că a trecut aproape un an de la mişcările de stradă de anul trecut şi la tot ce a urmat după, îmi dau seama că mai există speranţă: românii nu mai pot fi păcăliţi sau manipulaţi foarte uşor. În România începe să existe atitudine civică, iar aceasta poate schimba destinul unei naţiuni. Mi-aş dori ca această atitudine să devină mai vocală, mai creatoare, pentru că România are nevoie să se reinventeze pe mai multe voci.”