Cine spune ca a face muzica, a fi artist, e lucru usor se insala. E o lupta uneori nebuna, alteori dramatica, nu de putine ori la limita supravietuirii. Sunt multi cei care nu fac niciodata nimic altceva decat sa judece tot ce indraznesc visatorii si de aceea vrem sa punem punctul pe un I mare. I de la Iris. Un nume care inseamna curaj si tenacitate. Membrii trupei au stiut sa ramana o echipa, o familie, ceea ce, la urma urmei, e mai important decat orice. La concertele trupei merg bunici, copii, nepoti. Iris este si ramane o legenda pe care o purtam in suflet ca pe o medalie de care suntem mandri, ca romani. Unul dintre membrii Iris este Valter Popa. Mai avea cateva luni pana sa termine armata. Era postas la Bucuresti, statea 10 minute pe zi in unitate, in rest era liber, dormea acasa si mergea zilnic la repetitiile Iris. Si-a dus si instrumentele acolo si repeta si el o data cu ei, a invatat cantecele si era la curent cu tot ceea ce se intampla in formatie. Apoi, a si intrat in ea. Despre colegii sai spune ca sunt inimosi. Despre el insusi, ca altii ar fi mai buni povestitori decat el. Valter Popa isi sarbatoreste astazi ziua de nastere. Jurnalul National ii ureaza "La multi ani!".
Imi place mai mult sa daruiesc decat sa primesc
"Nu stiu ce program voi avea de ziua mea, probabil ca, nefiind in turneu, voi ramane sa sarbatoresc cu familia, cu prietenii. Eu si Nelu Dumitrescu avem zilele de nastere apropiate, si de multe ori s-a intamplat sa fim in turneu, asa ca ne serbam impreuna. De ziua lui, la 5 noiembrie, vom fi la Iasi si-l vom sarbatori acolo. Era mai dificil in anii ’80 sa echilibrezi viata personala cu cea profesionala, pentru ca atunci eram mult mai mult timp plecati in turnee, acum e mai relaxat programul. Ma gandesc ca totusi deplasarile, distanta, in general, fac ca relatia sa mearga si mai bine. O data cu trecerea anilor exista si mai multa intelepciune adunata. Noi suntem foarte visatori, suntem mai nebuni, toata viata am visat, si lucrurile la care am visat s-au implinit. Fiecare perioada din istoria formatiei a avut si bune, si rele. Lucruri mai neplacute uneori, dar cred ca cele frumoase au dominat. Ne-au ars instrumentele, am fost interzisi, dar am trecut peste toate. Cred ca altii ar trebui sa ma descrie si sa vorbeasca despre mine. Noi, cei din trupa, ne cunoastem bine. La anul implinesc 27 de ani de cand cant impreuna cu ei. Am trecut prin foarte mult momente. Ne completam unul pe celalalt, chiar daca suntem sub influente muzicale diferite, dar probabil ca acesta este marele noroc. Nu prea ma invart in cercurile muzicale, dar am ascultat la radio si sunt formatii tinere care canta foarte bine si unii dintre ei au contracte cu case de discuri din strainatate, deci cred ca lucrurile merg spre bine. Cred ca se misca mai repede decat am facut-o noi, generatia mai veche. De ziua mea imi doresc sanatate, pentru ca numai astfel poti implini si cele mai imposibile visuri, fiind sanatos. Imi place mai mult sa daruiesc decat sa primesc cadouri. Cel mai frumos cadou pe care l-am primit legat de muzica a fost prima mea chitara. In clasa a II-a vedeam la colegii mai mari tot felul de chitare si mi-am dorit si eu. Parintii mei stiau ca visez la asa ceva si mi-au implinit visul, mi-au cumparat chitara."