"Ma uit in oglinda, ma uit primprejur si zau daca stiu cu ce sa-ncep... Ce poate fi mai frumos decat faptul ca anul acesta am reusit sa implinesc, alaturi de «Mihaela mea», 25 de ani de viata conjugala. Dar este, in primul rand, reusita ei. Pentru ca nu a fost atat de usor nici cum se pare si nici cum se scrie. Bine, nici n-am fost la jug vreunul sau celalalt. Dar m-a inteles cu suficienta rabdare, cu dreapta masura si mandra intelepciune atatia si atatia ani. Ultimii dintre ei si alaturi de... Pasa. Multumesc, tusca. Si junioara noastra a implinit, cam departe de noi, 25 de ani. O izbanda a ei, la care si noi am contribuit. Si vom pune umarul si pe viitor. La mai mare, Miha! Intre timp si fratele meu a reusit si el destule ca animator teatral. Salut, Voicu! De ce sa nu amintesc de operatia reusita a soacrei mele, la o clinica faina din Brasov. Vivat Lulu! Apoi, doua absolvente ale Facultatii de Teatru din Universitatea «Spiru Haret», Diana Croitoru si Stefania Dumitru, au reusit sa primeasca cele mai importante premii ale Galei HOP de la Mangalia, organizata de UNITER pentru cele mai tinere actrite licentiate. Dupa ce au fost, vreme de 3 ani, studentele mele si ale doamnei profesoare Adriana Pitesteanu. Felicitari, dragalaselor, si bravo Puica!
Spectacolele Teatrului National din Targu-Mures – pentru ca de destinele lui m-am indeletnicit cu mare daruire – nu au fost toate cele mai reusite, insa unele au fost nominalizate, premiate si selectionate, fie la Gala UNITER, fie la Festivalul National de Teatru s.a.m.d, ceeea ce nu-i de ici de colo. Mai ales cand TNTgM devenise aproape anonim in ultimii 15 ani. Acolo mi-am cunoscut consoarta si acolo s-a nascut si fetita. I love Targu-Mures! Dar eu am mai reusit si sa castig procesul cu Ministerul Culturii, care in urma abuzului ministrului culturii (?) se dispensa unilateral de serviciile mele, pe care tocmai institutia patronata de dansul mi le solicitase cu vreo 2 ani inainte. Szervuz UDMR. Incotro?...
Nu stiu cum voi sta la anul cu reusitele, asa ca profit de prilej si, chiar daca sunt multi, le multumesc acum (in ordine cat de cat alfabetica) tuturor celor pe care i-am simtit aproape in ultimele 365 de zile, fie ei din Bucuresti, fie din Targu-Mures sau Budapesta, Roma si Frankfurt, München si Tel Aviv etc. etc.: Ada, Adi, Adriana si Victor, Alina, Ana, Anca, Andreea si Flavius, Andrei si Sputnik, Aneta, Angi si Vali, Aris, Arpi, Attila, Argentina, Aura, Aurelian, Beatrice, Bogdan, Buha, Carmen, Calin, Catalin, Cetin, Ciprian, Clara, Coca, Corina si Cata, Corina si Traian, Costel, Crista, Dana si Thomas, Daniel, Danny, Delia, Denisa, Dragos, Ducu, Elena, Eugen, Felicia si Picki, Flori, Florica si Dorin, Gabi si Cristi, George, Gigi, Gilu si Bebe, Gruia, Gusti, Kadry, Leon, Leta si Dorin, Liana, Liviu, Lucia, Magda si Razvan, Mara, Maria, Silviu, Mihai, Monica, Nicu, Narcisa si Dieter, Narcis, Nic, Nichi, Nicu, doamna Olimpia si nea Giga, Oana, Octavian, Ovi si Subha, Pascal, Paula si Doru, Parvu, Pino, tata Puiu, Pusa, Razvana, Radu, Renzo, Rodin, Romulus, Ruxandra, Sandi, Simona, Sony, Sorin, Stelian, Stefanut, Titi, Toma, Tony, Tommy, Victoria si Radu, Vali, Viorel, Vlad, Vladimir, Zsolt, Zsuzsa. Sorry Facebook, sorry Twitter, sorry altii. Hai Jurnalul!!!
In fine, diseara voi reusi, probabil, sa ajung cu familia la un restaurant cochet pe care l-am numit, acum doi ani, «cel mai mic restaurant bun si foarte bun din Bucuresti». Asa ca Pofta mare si Chef pe cinste la toata lumea! Oriunde-ar fi! Iara pana la anu’, dragii «mosului», ramanem la vorba lui Nansen (ca si pan-acu’!): «Ai reusit, continua! N-ai reusit, continua!»."
Citește pe Antena3.ro