Azi e ziua ta, Dan Chişu

“Aştept măcar să fiu menţionat pentru ce am făcut pentru filmul independent din România”

Până acum a fost ultimul pe lista sa de priorităţi

Le-a făcut pe toate... Actor, regizor, scenarist, producător, scriitor, om de televiziune. Recunoaşte că nu le-a făcut pe toate foarte bine, dar oricum în câteva dintre ele s-a remarcat. Acum face doar ceea ce vrea să facă – filme, scrie, călătoreşte. La mulţi ani, Dan Chişu, pentru cei 59 de ani pe care îi împlineşte astăzi!

“Este evidentă detaşarea mea faţă de tot ce făceam înainte. Am renunţat la tv şi la organizarea de evenimente. Festivalul este pe mâna unei echipe foarte bune şi tinere care reuşeşte să ducă mai departe Dakino, Noaptea Devoratorilor este şi ea pe mâini bune şi vor încerca să reactiveze evenimentul cu un concept nou. Eu mă ocup de cinema. Am reuşit să fac în ultimii 5-6 ani mai multe filme de lung metraj, chiar şi un documentar. Foarte multă lume se întreabă cum reuşesc, mai ales că nu prea cer finanţări de la CNC.

Am renunţat de bună voie la tot ce făceam înainte pentru a mă dedica acestui domeniu care consumă enorm de mult timp. Am oferte să fac televiziune în fiecare zi şi atunci când nu-mi pare rău, sunt foarte mândru de mine că refuz. Am realizat că până acum am fost ultimul pe lista mea de priorităţi şi de câtva timp încoace am înţeles că trebuie să faci doar ce vrei să faci, nu ce poţi să faci. Era timpul să mă aşez la un singur lucru.

Mi-e greu să spun ce înseamnă să fii actor, regizor, scenarist şi producător în România de astăzi. Satisfacţie fără rezultat financiar. Iar cineaştii români au reuşit să pună România pe harta lumii cu multă imaginaţie şi cu un stil unic, care a fost generos răsplătit cu premii, dar din păcate nu prea răsplătit de spectator. Avem viaţă grea...

Cine spune că nu se gândeşte la răsplată când face meseria asta, minte. Răsplata vine de la spectatori şi de la menţionarea filmului în festivaluri (premii). Aştept măcar să fiu menţionat pentru ce am făcut pentru filmul independent din România.

În urma celor 59 de ani... Se vede mult şi des. Câteodată nu-mi vine nici mie să cred că am reuşit să fac atât de multe lucruri. În ’80 plecam din România în Franţa şi încercam să înţeleg cu ce se mănâncă Occidentul, în ’88 lucram cu Ţiriac şi făceam documentare despre turneele lui, în ’90 începeam Dakino şi acum are 24 de ani, în ’95, Noaptea Devoratorilor de Publicitate care are 19 ani acum, în ’96 începeam colaborarea cu Bregovic cu care am făcut peste 80 de concerte în România, în 1998 publicam primul roman, în 2004 plecam în primul ocol al pământului, în 2005 îmi cumpăram barcă cu pânze cu care am stat în Mediterană în fiecare vară câte 3-4 luni, iar în rest traversam pământul în lung şi în lat cu emisiunea de travel cooking «Mănânc deci exist». Din 2009 am început să fac filme. Website story, după care Ursul, Caii Verzi, Deja Vu, Bucureşti Nonstop care iese în toamnă şi documentarul despre Yooutube Bazaar care iese în iarnă. Deci se cam vede ceva.

Vreau să pot să-mi duc la capăt toate proiectele aici, în România, şi să nu fiu nevoit să mai plec odată, acum, după 35 de ani.”