Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Muzica, izvor de lumină!
La 12 martie, interpretul George Nicolescu împlineşte 65 de ani. Jurnalul Naţional îi urează “La mulţi ani!”
A debutat în 1970, la Festivalul “Tinereţe pe portativ”, unde a luat premiul I, însă a participat şi la alte concursuri în ţară, încununate cu premii. Îndrăgit pe dată de compozitorul George Grigoriu, George Nicolescu debutează la radio la 2 ianuarie 1973, cu piesa “Eternitate”. Ulterior, a fost solist al formaţiei “Optimiştii” până la desfiinţarea acesteia, pentru ca, la începutul anilor ’80, să fie una dintre revelaţiile Cenaclului Flacăra, piesele compuse de artist fiind regăsite pe discul “Ordinea de zi”. Un portret cu totul special al artistului a fost conturat în ianuarie 2010, în Ediţia de Colecţie dedicată interpretului, de regretatul poet Adrian Păunescu. “Îi stă bine când este smerit... Are o obsesie cu divinitatea... L-am văzut de sute de ori urcând pe scenă cu ajutorul Getei. Cum îşi căuta publicul pe care nu-l văzuse niciodată! Ce tărie de caracter are! A avut răbdarea de a ne lumina pe noi când lui îi lipsea lumina! Are un cod al manierelor perfect! Nu-şi uită prietenii de sărbători, are puterea de a recunoaşte talentele din jurul lui... Să sperăm că, şi la maturitate, vocea lui va rămâne curată. Şi poate că de acum încolo vom putea să o recuperăm şi să o investim în nişte mari cântece...”
Anul acesta, în prag aniversar, George Nicolescu va primi un cadou aparte, pe care îl aşteaptă de 40 de ani: îl va întâlni pe José Feliciano, cunoscut în întreaga lume pentru piesa “Feliz Navidad”, la concertul pe care acesta îl va susţine la 16 martie, la Sala Palatului. “În luna mai a anului 1974, am auzit că José Feliciano vine în România. Îmi plăcea foarte mult cum cânta. Simţeam că suntem confraţi de suferinţă, amândoi fiind nevăzători. Eram student la Facultatea de Limbi Romanice, Secţia Franceză-Română, şi nu prea aveam bani pentru a cumpăra un bilet, dar i-am scris o scrisoare. Un coleg de facultate, care era din Cuba, a făcut traducerea în limba spaniolă. Am fost împreună cu soţia mea, Geta, la Sala Palatului şi l-am aşteptat pe José Feliciano la intrarea artiştilor. L-am prins când a ieşit de la spectacol şi am reuşit să-i dau scrisoarea. Din păcate, eu nu ştiam engleza, iar el nu ştia franceza. Eu încercam să-i spun cine sunt, în limba franceză, iar el vorbea pe limba lui. Nu ne-am înţeles de nici un fel. José nu a stat mult, a plecat cu însoţitorul lui. Nu ştiu dacă a citit scrisoarea... Eu l-am tot urmărit de-a lungul anilor. (…) Îmi doresc să dau mâna cu el, să-i spun că-i apreciez foarte mult muzica şi că felul în care a existat el în viaţa mea este unul deosebit…”, mărturiseşte George Nicolescu.
Citește pe Antena3.ro
