Dumnezeiasca Arătare a Sfintei Treimi în apele Iordanului

În cea de-a şasea zi a lunii ianuarie, creştin ortodocşii sărbătoresc Botezul Domnului sau Boboteaza, sfânt şi mare praznic împărătesc, numit şi Arătarea Domnului sau Epifania. “Cu adevărat mare este sărbătoarea de astăzi! Căci, pentru prima dată, ni se arată la Iordan cele trei persoane ale Sfintei Treimi. Astfel, Fiul, smerindu-se, se botează în Iordan de la Ioan; Tatăl grăieşte din ceruri, zicând: Acesta este Fiul Meu, Cel iubit întru Care am binevoit, iar Duhul Sfânt se pogoară ca un porumbel peste Iisus Hristos (Matei, 3, 16-17). Deci, astăzi ni s-a descoperit mai luminat taina Preasfintei Treimi. Astăzi cerurile s-au deschis şi Duhul lui Dumnezeu S-a odihnit peste Iordan peste Fiul. Astăzi Stăpânul se smereşte şi cere să fie botezat de slugă. Astăzi Cel fără de păcat primeşte botezul pocăinţei de la Iordan ca să ne înveţe pe noi taina pocăinţei, a mărturisirii, a spălării păcatelor prin căinţă şi lacrimi. Astăzi se sfinţeşte apa Iordanului şi toate apele şi izvoarele pământului. Astăzi se sfinţeşte aghiasma mare prin semnul Crucii şi prin pogorârea darului Sfântului Duh”, explica părintele arhimandrit Cleopa într-una din predicile ţinute la acest mare praznic împărătesc.

Despre această sărbătoare, Sfântul Ioan Gură de Aur spunea că Hristos n-a ajuns cunoscut tuturor când S-a născut, ci atunci când S-a botezat, Sfântul Prooroc Ioan Botezătorul fiind cel care a vestit oamenilor că “se află în mijlocul vostru Acela pe Care nu-L ştiţi” (Ioan 1, 26). “Iată Mielul Lui Dumnezeu, Cel care ridică păcatul lumii” (Ioan 1, 26).

An de an, la acest mare praznic se sfinţesc apele prin semnul Crucii şi prin pogorârea darului Sfântului Duh prin glasul urmaşilor Sfinţilor Apostoli, preoţii, care înalţă sfânta cântare: “În Iordan Botezându-Te Tu, Doamne, închinarea Treimii s-a arătat; că glasul Părintelui a mărturisit Ţie, Fiu iubit pe Tine numindu-Te. Şi Duhul, în chip de porumbel, a adeverit întărirea Cuvânâtului. Cel ce Te-ai arătat, Hristoase Dumnezeule, şi lumea ai luminat, Slavă ţie!”.

Pe de altă parte, şi mâine este o mare sărbătoare pentru creştin ortodocşi. Praznicul de mâine este închinat Sfântului Ioan Botezătorul, cel care s-a închinat Sfintei Treimi la Iordan, Înaintemergatorul Lui Iisus Hristos, care L-a mărturisit oamenilor, fiind numit de Sfântul Prooroc Isaia “glasul celui care strigă în pustie: gătiţi calea Domnului!”.

“Despre viaţa îngerească a Sfântului Ioan Botezătorul se spune în Sfânta Evanghelie următoarele: «Şi era Ioan îmbrăcat cu haină de păr de cămilă şi brâu de curea împrejurul mijlocului său şi mânca acride şi miere sălbatică» (Marcu 1, 6). Vedeţi ce mânca şi cum se nevoia Sfântul Ioan Botezătorul? Vedeţi ce mânca şi cum se îmbrăca? Vedeţi ce fel de botezător şi înaintemergător şi-a ales Hristos? Nu din oamenii învăţaţi şi bogaţi; ci pe cel mai sărac dintre pământeni, care din pruncie trăia în munţi împreună cu îngerii şi cu fiarele sălbatice”, subliniază părintele Cleopa.

Venirea pe lume a Sfântului Prooroc Ioan Botezătorul a fost o binecuvântare pentru părinţii săi, Zaharia şi Elisabeta, care, la o vârstă înaintată, nu aveau copii. Tatăl, Zaharia, era preot al Legii Vechi, din neamul lui Abia, iar mama, Elisabeta, se trăgea din neamul lui Aaron, fiind rudă cu Drepţii Părinţi Ioachim şi Ana – familia Sfintei Fecioare Maria. Întreaga viaţă se rugaseră la Dumnezeu să le dea şi lor un prunc, însă l-au primit abia la bătrâneţe. Pe când preotul Zaharia slujea la templu, Arhanghelul Gavriil i-a vestit că femeia sa, Elisabeta, va naşte un fiu care se va numi Ioan, nume tâlcuit “plin de har” şi “Dumnezeu s-a îndurat”. Zaharia s-a îndoit de această minune, de aceea, până când pruncul i s-a născut a rămas mut. La şase luni, s-a petrecut Naşterea Domnului, iar Irod, care aflase despre aceasta, a dat ordin să fie ucişi toţi pruncii din Ierusalim şi Betleem. În timp ce Fecioara Maria a fugit cu Pruncul Sfânt în Egipt, Elisabeta s-a ascuns în Munţii Iudeei. Aici, după un an, Elisabeta a murit, iar Sfântul Ioan a trăit singur, ca un înger, în pustie, aproape 30 de ani, rugându-se neîncetat, în post desăvârşit, purtând în loc de haine o piele de cămilă. La 30 de ani a fost chemat de Dumnezeu la propovăduire prin botezul pocăinţei “că s-a apropiat Împărăţia Cerurilor”. A fost călăuzit de Duhul Sfânt aproape de Marea Moartă, arătându-L lumii pe Hristos, pe Care L-a botezat în apele Iordanului. Aici, Sfântul Ioan îi îndemna pe iudei să creadă în Hristos şi să facă fapte de milostenie, să-şi mărturisească păcatele, apoi, pe cei care se spovedeau, îi boteza în râul Iordan, botezul lui fiind unul de pocăinţă, premergător botezului creştin.

După ce Mântuitorul a început propovăduirea, Sfântul Ioan s-a retras în Galileea, vorbindu-le tuturor despre Mesia, mustrându-l pe Irod care trăia în desfrânare cu Irodiada, soţia fratelui său. Irod Antipa se temea de el, însă a dat ordin că Sfântul Ioan să fie prins şi aruncat în temniţă. Proorocul n-a contenit să-l mustre de aici pentru fărădelegile pe care le săvârşea. La un ospăţ prilejuit de sărbătorirea zilei de naştere, ezitând, Irod a poruncit tăierea capului Sf. Ioan Botezătorul, la cererea indirectă a Irodiadei.