Luni 14 iulie 2008

Este ziua 196 a anului - Au mai rămas 170 de zile

Ziua transmisioniştilor militari

Este ziua 196 a anului

Au mai rămas 170 de zile

Soarele

Răsare la 5:45

Apune la 20:58

Luna

Răsare la 18:20

Apune la 1:54

Lună plină

18 iulie

Ultimul pătrar (Luna în descreştere)

25 iulie

Lună nouă

1 august

Primul pătrar  (Luna în creştere)

8 august

Sărbătoare creştină

Sfîntul Mucenic Just era din Roma, ostaş sub Claudiu tribunul. Întorcîndu-se de la războiul împotriva barbarilor,
a văzut o cruce în chip de cristal, iar din cruce a ieşit un glas, care l-a învăţat taina dreptei credinţe. Mergînd la Roma, şi-a împărţit averea la săraci şi se bucura că a dobîndit credinţa în Hristos. După ce i s-a descoperit tribunului Claudiu că sfîntul a crezut în Hristos, acela l-a sfătuit  să se lepede de credinţa sa. De vreme ce n-a putut să-l înduplece, l-a trimis cu scrisoare la ighemonul Magnenţie. Acesta l-a supus unor chinuri cumplite, în timpul cărora şi-a dat sufletul lui Dumnezeu.

Calendar creştin-ortodox

Sf. Apostol Achila; Sf. Mucenici Just şi Iraclie; Cuv. Nicodim Aghioritul

Calendar romano-catolic

Sf. Camil de Lellis

Calendar greco-catolic

Sf. Aquila, apostol dintre cei 70; Cuviosul Iosif Mărturisitorul

Proverbul zilei:

"Cine nu e dator e destul de bogat"

"Proverbele Românilor", Iuliu A. Zanne/Ed. Scara

Credinţe populare, tradiţii, semne

Aluatul, materie sacră din care femeia prepară pîinea şi colacul, este, precum  lutul, un arhetip al genezei. Ciclul vegetal al grîului, deschis de sămînţa semănată şi închis de sămînţa recoltată (seceratul), a fost asemuită cu naşterea, căsătoria
şi moartea omului. Conform gîndirii magice, spiritul grîului locuieşte în corpul plantei mamă pînă cînd aceasta face sămînţă, după care se usucă şi moare. Spiritul grîului retras din plantă moartă în sămînţă devine, prin noile cicluri vegetale, nemuritor. În procesul transformării grîului în pîine, piua, rîşniţa, moara sînt altare de sacrificiu. Între tehnica confecţionării oalei din lut şi prepararea pîinii şi colacului din aluat sînt paralelisme tehnologice şi spirituale evidente: eliberarea spiritului grîului din sămînţă şi a spiritului pămîntului din trupul Pămîntului prin tăiere, zdrobire, pisare, rîşnire, măcinare; adăugarea apei pentru obţinerea lutului şi aluatului; frămîntarea şi dospirea materiei în prefacere, lutul şi aluatul; modelarea chipurilor, forme de oale şi colaci care poartă numele unor reprezentări mitice (Arhangheli, Crăciunei, Mucenici, Bradoşi etc.); însufleţirea lor prin ardere sau coacere în cuptor sau sub ţest. Scoase din cuptor, pîinea (colacul) şi oala sînt animate, au viaţă, şi, ca urmare, pot substitui divinitatea şi omul în numeroase obiceiuri şi practici magice.

Profesor Ion Ghinoiu