Miercuri 16 iulie 2008

Este ziua 198 a anului - Au mai rămas 168 de zile

Este ziua 198 a anului

Au mai rămas 168 de zile

Soarele:

Răsare la 5:46

Apune la 20:56

Luna:

Răsare la 20:03

Apune la 3:25

Lună plină:

18 iulie

Ultimul pătrar (Luna în descreştere):

25 iulie

Lună nouă:

1 august

Primul pătrar (Luna în creştere):

8 august

Sărbătoare creştină

Sfîntul Mucenic Atinoghen a trăit în Sevastia Capadociei, în zilele împăratului Diocleţian, şi pentru faptele sale bune, şi pentru smerenia sa a fost făcut episcop al Pidahtoei. Fiind prins şi cercetat de Filomarh ighemonul, împreună cu cei zece ucenici ai săi, şi răbdînd multe chinuri împreună cu dînşii, şi-a primit sfîrşitul prin sabie. Înainte de a fi prins, mergînd la mănăstirea sa, a găsit cerbul pe care îl crescuse; l-a binecuvîntat şi s-a rugat să nu fie vînat nici el, nici seminţia lui, ci, în toţi anii, la pomenirea Sfîntului să aducă şi el, şi cei care se vor naşte din el cîte un pui de cerb în dar pentru obşte.

Calendar creştin-ortodox

Sf. Sfinţit Mucenic Atinoghen şi cei zece ucenici ai săi; Sf. Mucenici Avudin şi Faust (Post)

Calendar romano-catolic

Sf. Fecioară Maria de pe Muntele Carmel

Calendar greco-catolic

Sf. Atinogen şi cei zece învăţăcei ai săi, mucenici

S-a întîmplat azi

În România

1898 – Regele Carol I şI principele moştenitor Ferdinand, însoţiţi de primul-ministru D.A. Sturdza, efectuează, la invitaţia Ţarului Nicolae al II-lea, o călătorie la reşedinţa de vară a ţarilor;

1913 – Conferinţa de pace de la Bucureşti (România, Grecia, Muntenegru, Serbia şi Bulgaria) prin care se încheie al doilea război balcanic;

1946 – A murit doctorul Dumitru Bagdasar, creatorul şcolii româneşti de neurochirurgie;

1961 – Atleta Iolanda Balaş stabileşte un record care va fi foarte greu de depăşit: 1,91 m la săritura în înălţime (Sofia).

În lume

1979 – Saddam Hussein preia puterea în Irak, înlocuindu-l pe preşedintele Ahmad Hassan al-Bakr;

1993 – Ziua memoriei naţionale, stabilită de preşedintele Franţei, François Mitterrand în 1993, pentru comemorarea evreilor închişi pe Velodromul de Iarnă (Vélodrom d’Hiver) şi trimişi la Auschwitz;

2004 – Un incendiu la o şcoală privată din Kumbakonam, India, omoară peste 90 de copii.

Născuţi la 16 iulie

1796 – Jean-Baptiste Camille Corot, pictor (m. 1875);

1872 – Roald Amundsen, explorator norvegian (m. 1928).

Click istoric

Se împlinesc nouă ani de la moartea lui John Kennedy jr într-un accident de avion. S-a născut în 1960, cu trei săptămîni mai devreme decît se aşteptau părinţii săi. În 1988 a fost desemnat de revista People cel mai sexy bărbat în viaţă al anului. La vîrsta de 35 de ani, Kennedy se însoară cu Carolyn Bessette, într-o ceremonie privată în Georgia, după care s-au stabilit în Manhattan. La 16 iulie 1999, el, soţia şi cumnata sa au fost ucişi în momentul în care avionul cu care zburau s-a prăbuşit în apele din apropierea coastei din Massachusetts. Rămîne în istoria Americii ca fiind primul copil născut în perioada mandatului de preşedinţie al tatălui său.

Credinţe populare, tradiţii, semne

Expresia populară "a sosi vremea pentru ceva" este ceea ce trebuie să se întîmple cu necesitate într-un anumit moment, inclusiv moartea. Tacit, oamenii se supun la moara de măcinat timpul. În natură, moartea este generatoare de viaţă. În cazul în care ceea ce este viu pe Terra ar deveni nemuritor şi s-ar menţine tendinţa nelimitată de înmulţire a vieţuitoarelor, aceasta s-ar transforma, după consumarea rapidă a resurselor generate de moartea vieţuitoarelor, într-o planetă pustie. Din fericire, postexistenţa sau lumea de dincolo este primitoare şi infinit de încăpătoare. Sînt nefireşti numai evenimente care vin înainte sau după timpul sorocit: moartea tinerilor necăsătoriţi, nenunţiţi, depăşirea vîrstei optime la căsătorie a fetelor bătrîne sau stătute, a feciorilor bătrîni sau tomnatici. Pentru refacerea echilibrului şi repararea erorilor sociale sau naturale, oamenii au recurs la rit şi mit, răspunzînd la nefiresc prin nefiresc. Un individ poate decide între a se căsători sau nu, a avea sau nu copii, dar niciodată între a muri sau a nu muri vreodată. Fireşte, trecerea dintr-o formă de a fi în altă formă de a fi i-a înspăimîntat pe oamenii tuturor timpurilor. Pentru propria lor linişte, ei au găsit o explicaţie optimistă: moartea nu este o dispariţie definitivă, ci o plecare în postexistenţă. În satul tradiţional se credea că, la moarte, omul îşi schimbă adăpostul şi domiciliul precum fata la căsătorie.

Prof. Ion Ghinoiu