Ovidenia – sărbătoare solară la intrarea în iarnă

La 21 noiembrie, ziua în care creştin ortodocşii prăznuiesc Intrarea în Biserică a Maicii Domnului, calendarul popular al românilor marchează intrarea în iarnă printr-o sărbătoare solară aflată sub semnul luminii, al focului, al vederii şi al viziunii: Ovidenia. Se crede că "în această zi s-a vedit lumea, pe care Dumnezeu a blagoslovit-o la Blagoveştenie” (T. Pamfile), iar pentru asta, oamenii din comunităţile tradiţionale conservatoare, petrec noaptea din ajunul sărbătorii cu lumina aprinsă, fac focuri şi încearcă să desluşească semnele cerului. "…Dacă în seara acestei zile cerul este senin şi cu stele, anul nu va fi  chiar aşa de bun în recolte, dar mai vârtos va fi dacă-i cu neauă şi zăpadă”. (Marcel Lapteş). Tot acum, recurg la numeroase practici magice de propiţiere (aprind lumânări pentru cei morţi fără lumină, lumânări despre care se crede că ard şi pe lumea cealaltă) şi apotrofice (pentru sănătatea ochilor şi "sporirea vederii”).  Acestea din urmă influenţează şi puterea de viziune a vrăjitoarelor, care în această noapte "văd cel mai bine”, fac farmece, descântă, ghicesc viitorul, adâncind misterul  unui timp magic, în care totul este posibil. "…Dacă pui într-un blid apă la privegheat şî o ţâi până în zori, a doua zi, apa se face de mare ajutor  pântru sănătatea trupului şi a minţii”. (M. Lapteş). "Vrăjitoarele, "fermecătoarele” satului românesc din vechime nu au nici o legătură cu ceea ce desemnează astăzi aceşti termeni. Ele erau depozitarele înţelepciunii pământului, un fel de şamani care cunoşteau puterea vindecătoare  a plantelor, aveau leac pentru tot felul de boli, dădeau sfaturi, tămăduiau, rezolvau situaţii limită.  "La casa unui om din satul nost’ locuia o muiere, Leana, ce ştia farmece… aşe ca o vrăjitoare. Zâce omu’: tu, Leană, vaca noast’ îi di fătat în sara asta… că iera zâua de Intrare în Biserică a Maicii Domnului… hai ş-om mere în grajd  să vedem de-om ajuta-o la fătat. Merg ei în grajd, să aşează lângă vacă şî aşteaptă să fete… da animalu’ săracu’ se chinuia şi răgea de numai! Viţălu’ nu ieşea. Stau ei şi stau… nimica, apăi… ceva mai încolo… bărbatu’ o adormit, că iera oboist de muncă. Pe la miezul nopţii, ce crezi… se făcu în grajd o lumină mare şî nu trecu vreme multă şi viţălu’ o ieşit din vacă fain şî sănătos… de ţî-era mai mare dragul să te uiţi la el. Muierea a văzut cu ochii ei şi-o zâs că o fost o minune de la Maica Domnului de-o fătat vaca bine şi-o povestit la tăt satul cum o fost: da ieu  cred c-o fost la mijloc şî ceva vrăji de-a lu’ Leana, că tăţi ştiu că ce face…”. (M. Lapteş)

Ca toate celelalte sărbători solare de peste an, Ovidenia stă sub puterea focului, proiecţie a soarelui pe Pământ, iar în noaptea de ajun se pot vedea cum ard focuri albastre, acolo unde sunt comori ascunse. Stă sub semnul "vedeniei”, atunci când fetele caută să afle chipul ursitului în oglinda fântânii, la lumina albă a unei lumânări. Stă sub semnul iertării celor morţi fără lumânare, pentru care bucovinencele se trezesc înainte de răsăritul soarelui şi aruncă un vreasc în foc… Este o noapte magică în care  cerurile se deschid şi animalele grăiesc cu glas de om. E ziua în care în mediul pastoral este celebrat Filipul cel Şchiop, zeu însemnat şi mare patron al lupilor. "Filipii se ţin cu trei zile înaintea fiecărei lăsări de post. Trei se serbează toamna, în ultimile zile ale dulcelui dinaintea Postului Crăciunului. Aceştia sunt mai buni. (…) Unul din Filipi, fiind şchiop, a rămas în urmă, şi de aceea se ţine mai târziu, în ziua de 21 noiembrie. Toţi Filipii te mai pot ierta, dar Filipul şchiop – niciodată”. (Th.D. Speranţia – Răspunsul la chestionarul de sărbători păgâneşti).  Tot astăzi, femeile încep să ungă cu usturoi locurile de trecere (prag, ferestre, cuptor), ca să nu intre farmecele în casă, pentru că, potrivit credinţei populare, urmează o perioadă în care forţele malefice se vor descătuşa. Din acelaşi motiv, începând cu această zi şi până la Sângiorz, femeile nu mai au voie să spele rufele la râu iar prelucrarea pieilor de animale şi a lânii sunt strict interzise în comunitate.