Primul autograf al Regelui

Revista Ilustraţiunea Romănă publica pe prima pagină primul autograf al Majestăţii Sale Regelui Mihai. Iar in interior, după cum veţi vedea in răndurile ce urmează, exemplifica acest gest.

Revista Ilustraţiunea Romănă publica pe prima pagină primul autograf al Majestăţii Sale Regelui Mihai. Iar in interior, după cum veţi vedea in răndurile ce urmează, exemplifica acest gest.

Â

Peste căteva luni, Majestatea Sa Regele Mihai I implineşte 8 ani. Un popor intreg, cu ochii inlăcrimaţi de bucurie şi de nădejdi nemărturisite, urmăreşte fiecare zi şi fiecare clipă din viaţa Copilului-Rege, care spre fericirea tuturor, voinic şi cuminte, creşte in inţelepciunea educaţiei pe are i-o dă insăşi Augusta Sa Mamă, A.S. Principesa Elena. (…) Am reprodus pe prima pagină a revistei noastre primul autograf al Majestăţii Sale Regelui Mihai I. Este autograful istoric care vede pentru intăia oară lumina tiparului şi pe care-l reproducem pentru a putea fi in casa oricărui bun romăn.

Cu prima slovă a Majestăţii Sale, vom publica şi căteva spicuiri din viaţa Sa (…).

Acum căţiva ani, pe cănd M.S. Regele Mihai , pe atunci Principe moştenitor, se afla pe plaja de la Mamaia, unde se juca liniştit cu vaporaşele şi corăbioarele Sale, deodată apare in zbor un avion inconjurat de buchete de fum, precedat de bubuiturile tunurilor care-l bombardau. Copilul lăsă corăbioare şi vaporaşe şi toată atenţiunea Sa se concentră asupra avionului in primejdie (…).

La explicaţiile ce i s-au dat, că se făceau exerciţii de tragere cu tunurile contra avionului, micul Principe răspunse scurt şi stăruitor: Trebuie neapărat să văd tunurile. Această dorinţă fiind zilnic repetată, intr-o după amiază ea i-a fost implinită.

Ajuns la bateriile antiaeriene, Principele intinse măna comandantului şi-i zise:

Am venit să văd tunurile, dar ştii, vreau să le văd pe toate căte le ai. Pe toate... pe toate. Şi "inspecţia" incepu mult mai serioasă decăt se aştepta comandantul (…).

La un moment dat, El ceru să manevreze singur tunul şi incepu să invărtească de manivelă, urmărind cu mare curiozitate mişcarea ţevei, in admiraţia ofiţerilor şi a soldaţilor de la baterie. (…)

Totul reuşise de minune, cănd deodată Principele se opreşte in faţa unor aparate, şi pe care comandantul le ocolea intenţionat. Ce sunt acestea? Proectoare, Alteţă Regală!

Eu am spus că vreau să văd tot. Te rog să mi le arăţi: Vreau să văd cum funcţionează.

Comandantul incepu să explice mecanismul şi funcţionarea proectoarelor, comparăndu-le cu farurile de la automobile, pe care Alteţa Sa le cunoştea. Cănd comandantul termină explicaţiunile, convins că Alteţa Sa era pe deplin mulţumit, Principele adaugă:

Da, dar vreau să văd cum funcţionează. (…) Deodată Principele observă nişte aburi ce ieşeau dela motor. Ce e asta? Radiatorul face aburi, Alteţă, răspunse ofiţerul. De ce? E puţin cam stricat. Da? Dar atunci trebuie imediat reparat! Dar imediat! O! Să nu vadă asta Mama, că se supără foarte rău. Colonelul intrebă pe Alteţa Sa dacă poate incepe tragerea asupra unui avion, care tocmai apărea in are.

Dar ce-ai cu avionul?, intrebă Principele mirat. Este avionul meu dela Mamaia şi nu trebuie să Mi-l impuşti.

După ce i s-a explicat că se fac numai trageri de exerciţiu, pentru instrucţia soldaţilor şi că aeroplanul nu va avea nimic de suferit, Alteţa Sa a incuviinţat, cu oarecare străngere de inimă, să se inceapă tragerea asupra... "avionului Său dela Mamaia" (…).

La plecare, Alteţa Sa, luăndu-şi rămas-bun dela ofiţeri şi trupă, spuse frumos comandantului: Mulţumesc (…).

Â

Â

In timpul lecţiunilor de călărie, Regele ascultă fără murmur toate indrumările şi observaţiunile ce i se fac. Niciodată nu scoate vre’un cuvănt de protestare şi nici un gest de nemulţumire. Intr’una din zile, profesorul, observănd că n’a executat «mai scurt» o mişcare grea, i-a spus: Măria Ta! Cănd vii la călărie să laşi frica acasă. Eu nu am frică de loc!, răspunse Regele, cu o intonaţiune deosebită şi roşu la faţă. Execută de mai multe ori mişcarea, astfel incăt binemerită un «foarte bine» dela profesorul său"

Â

Ilustraţiunea Romănă, 22 august 1929

Â

Â

Â

Viaţa de Copil şi de Rege

Â

"Din cănd in cănd, ziarele şi revistele noastre, ca şi publicaţiile streine, povestesc căte ceva din viaţa de Copil şi de Rege a Majestăţii Sale - stropi luminoşi, de inteligenţă, de gingăşie şi de bunătate mişcătoare. Pentru milioanele de romăni, Micul Rege nu este o simplă Majestate la care priveşti din depărtarea protocolului; El este ceva din sufletul, din săngele şi din credinţa noastră; El este «al nostru» al tuturor, deasupra tronurilor şi a protocoalelor. Deaceia entusiasmul poporului nu cunoaşte margini cănd Micul Rege, cu ochii mari şi cuminţi, salută milităreşte... (Ilustraţiunea Romănă, august 1929)

Â

Â

Publicistică

Aprecieri regale

Â

Intr’una din zile, Alteţa Sa Principesa Mamă invitase la un ceai, la Palat, pe toate reprezentantele societăţilor femeniste din ţară. La acest ceai luă parte şi M.S. Regele Mihai. In timpul convorbirii, căteva doamne, adresăndu-se M.S. Regelui, ii spuseră că in viitor ele vor fi miniştrii şi generalii săi. Regele le asculta cu atenţiune. Dar doamnele dornice de un răspuns grabnic il intrebară: Majestatea Voastră, ce doriţi să facem?

Ar trebui să meargă la casele lor să facă budincă, răspunse Regele serios, adresăndu-se Mamei Sale. Intreaga asistenţă a gustat cu multă plăcere deliciul acestui răspuns neaşteptat. Intr’o zi, M.S. Regele intră in biuroul Doamnei de Onoare pe cănd telefona, din Inalt ordin, unui doctor, să instaleze intr’un sanatoriu pe o biată femee nenorocită, bolnavă de tuberculoză, al cărei copil fusese dus şi el la "Leagăn". Regele urmări cu incordată atenţiune intreaga convorbire, iar la sfărşit se adresă Doamnei de Onoare: La ce leagăn ai dus copilu?... şi cine are să aibă grijă de copil, dacă mama lui e bolnavă?... Crezi că o să se facă repede bine mama lui?... De ce i-a dat Mama mea bani?... Adevărat e că nu avea ce mănca? (...). (Ilustraţiunea Romănă, 22 august 1929)