Publicistica, 1963 = Raspunderea parintilor

Marin Preda

Marin Preda
(…) In tara noastra, partidul a creat conditiile sociale necesare unei revolutii culturale adanci si a infaptuit aceasta revolutie culturala. Un copil sau un tanar poate invata si studia orice si oriunde, in calea lui nu exista nici un obstacol de ordin material sau social. Pana si manualele sunt gratuite in cursul primar si elementar. Si cu toate acestea, un oarecare Adalbert B. isi bate copiii, le pune cartile si caietele pe foc, ii incuie in casa cu cheia numai sa nu se duca la scoala. Are o idee fixa: copiii nu au ce invata la scoala. (...) Sa stea acasa. Nu ne intereseaza acum ideea in virtutea careia actioneaza Adalbert B., de ce crede el ca copiii n-au ce invata la scoala. La mijloc e vorba de o obsesie de ordin religios sau o ratacire de acelasi gen (ne vom ocupa poate de acest lucru mai tarziu, cand cititorii din localitate ne vor trimite mai multe date despre aceasta problema). Pe noi ne intereseaza deocamdata aceeasi mentalitate ca mai sus, potrivit careia tatal decide in mod absolut, ca un tiran, de soarta copiilor sai. Cel mai mare dintre copii, utemist, ingrijorat de viitorul fratilor lui, ne intreaba ce sa faca, ce sfat ii dam, cum sa procedeze? N-ar vrea sa se rupa de tatal sau (…).