Sărbătorile din pragul Postului Crăciunului

Cu o zi înainte de Lăsatul Secului de dulcele toamnei, creştin ortodocşii îl prăznuiesc pe Sfântul Ioan Gură de Aur, arhiepiscopul Constantinopolului. Sinaxarul ne spune că acest mare şi vestit luminător dascăl al lumii a fost din marea cetate Antiohia, din părinţi credincioşi ortodocşi. “Chiar de la începutul vieţii sale, a avut mare dragoste pentru ştiinţa cuvintelor şi cu nevoinţa ce pusese la învăţătură şi cu ascuţirea firii ce avea, a învăţat toată învăţătura elinească, făcându-se ucenic lui Libanie şi Andragatie, sofiştilor din Antiohia, iar după aceea al celor ce se aflau în Atena. Şi deprinzând toată înţelepciunea elinească şi creştineştile Scripturi, la a căror săvârşire a cunoştinţei ajungând şi împodobindu-şi viaţa cu curăţie a fost înălţat la rânduiala de cleric de Sfântul Meletie, patriarhul Antiohiei, iar de Flavian a fost făcut diacon şi preot. A alcătuit foarte multe cuvinte de învăţătură sfătuitoare pentru pocăinţă şi pentru buna podoabă a obiceiurilor omeneşti, tâlcuind toată dumnezeiasca Scriptură. Deci întâmplându-se a părăsi viaţa aceasta Nectarie patriarhul Constantinopolului, a fost chemat Ioan de la Antiohia, cu votul episcopilor şi cu porunca împăratului Arcadie, şi a fost făcut patriarh al Constantinopolului, primind canoniceşte hirotonia. Deci mai mult a sporit întru nevoinţa tâlcuirii dumnezeieştilor Scripturi şi la dăscălia întrebărilor, prin care pe mulţi a atras la cunoştinţa dumnezeiască şi la pocăinţă” (“Vieţile Sfinţilor de peste tot anul”).

În calendarul popular al românilor, ziua de 13 noiembrie este cunoscută drept a Sfântului Ion Milostivul şi se ţinea ca animalele din gospodărie să fie păzite de muşcătura şarpelui şi a lupului. Sărbătoarea anticipa, de fapt, intrarea în Filipii de Toamnă (14 noiembrie), interval sacru de mare însemnătate, respectat încă în mediul pastoral.

Mâine, 14 noiembrie, este Lăsatul Secului pentru Postul Naşterii Domnului. Ţăranii obişnuiesc să adune toate resturile de la masa de seară, pentru ca  dimineaţa să le arunce spre răsărit, în semn de “legare” a ciocului păsărilor, rostind: “Păsările cerului, eu vă dau hrană de la masa mea spre a fi îndestulate şi de la holdele mele oprite!”. Femeile spală apoi cu băgare de seamă toate oalele, pe care le aşază cu gura în jos, încât familia şi casa să le fie păzite de pagube pe tot parcursul postului, să nu rămână, cumva, vreo oală “atinsă” de bucate nepermise. Cu acelaşi scop, femeile obişnuiau, odinioară, să atârne de lemnul coşului o secure şi o lăsau acolo cât ţineau Filipii, pentru că 14 noiembrie este şi prima zi a lor.

În calendarul creştin ortodox, la 14 noiembrie este prăznuit Sfântul Apostol Filip. “Acest apostol era din Betsaida Galileii, împreună-cetăţean cu Andrei şi cu Petru apostolii, şi multă înţelepciune avea acest dumnezeiesc apostol, îndeletnicindu-se cu cărţile proorocilor şi feciorelnic în toată viaţa sa cunoscându-se; pe acesta aflându-l Domnul după botezul său în Galileea, l-a chemat ca să-i urmeze Lui. Iar el, întâlnind pe Natanael, i-a zis: «Am aflat pe Cel despre Care a scris Moise în Lege şi prooroci, pe Iisus, fiul lui Iosif cel din Nazaret». Şi alte încă multe ziceri se afla în sfânta Evanghelie arătătoare pentru acest apostol. Deci acesta, luând după sorţi pământul Asiei, avea pe Apostolul Vartolomeu următor lui şi ajutător la propovăduirea Evangheliei. După aceea a aflat pe iubitul ucenic şi de Dumnezeu cuvântătorul Ioan, care propovăduia pe Hristos în Asia. În aceeaşi vreme şi femeia lui Nicanor proconsulul a crezut în Hristos. Deci mergând dumnezeiescul Filip la Ierapoli, acolo a fost târât pe pământ de elini, prin mijlocul uliţelor cetăţii; după aceasta sfredelindu-i-se gleznele picioarelor, a fost pironit pe nu lemn cu capul în jos, şi aşa făcând rugăciune, şi-a dat sfântul său suflet în mâinile lui Dumnezeu. Îndată ce şi-a dat duhul sfântul apostol, pământul s-a înfricoşat ca şi când ar fi fost însufleţit, şi a scos înfricoşător glas şi geamăt, şi s-a despicat şi a înghiţit pe mulţi din cei necredincioşi. Iar ceilalţi temându-se au îngenuncheat la dumnezeiescul Vartolomeu şi la Sfânta Mariamni, care erau spânzuraţi. Şi dezlegându-i pe ei de pe lemn, au venit la adevărata credinţă a lui Hristos; iar moaştele apostolului le-au îngropat” (“Vieţile Sfinţilor de peste tot anul”).

În lumea satului Filipii au preluat numele Sfântului Apostol Filip: “Filipii se închipuiesc ca nişte sfinţi însărcinaţi de Dumnezeu cu îngrijirea vitelor”. “Filipii au fost nişte apostoli care, pe vremea prigonirilor în contra creştinilor, au fost daţi într-o groapă cu lupi, de unde au scăpat. Aceşti Filipi au fost şase fraţi zdrenţăroşi, cari rătăceau prin lume şi aveau puterea să schimonosească, să pocească pe cei care nu ţineau zilele lor.” (Th. D  Speranţia – “Răspunsuri la chestionarul de sărbători păgâneşti”)