Abuzuri facturate

România riscă să devină coşmarul nostru de zi cu zi. Instituţiile sale mimează funcţionarea, iar societatea a devenit surdă la propriile probleme. De astăzi, Jurnalul Naţional găzduieşte o rubrică dedicată problemelor semnalate de cititori. Poate măcar aşa, în vacarmul acesta cotidian, vor începe să se facă auzite durerile noastre, ale tuturor. Poate aşa vom înţelege cât de mult rău ne facem singuri. Sau, poate, vom reînvăţa să ne fie ruşine.

Astăzi, cititorii noştri ne povestesc "aventurile" pe tărâmul asigurărilor, dar şi cum se inventează o factură. Cei doi asiguraţi - întâmplător la aceeaşi firmă - au descoperit că sistemul de asigurări obligatorii te îndreptăţeşte doar la stat la cozi, ore întregi de aşteptare şi la un comportament al angajaţilor respectivei societăţi fără nici un pic de respect faţă de problema lor. Ei au descoperit că, deşi nu au avut nici o culpă pentru accidentele în care au fost implicaţi, asta nu-i scuteşte de cheltuieli, de umblat pe drumuri şi de făcut nervi pentru a obţine o asistenţă care teoretic le este garantată de sistem. Un alt cititor ne semnalează cum a devenit el victima unui recuperator cu care nu a avut nici un fel de relaţie contractuală, dar care i-a trimis acasă o factură şi nimeni nu l-a putut lămuri cât riscă să mai plătească după ce două societăţi comerciale au decis să-i tranzacţioneze datele personale, fără acceptul său.

Dubiile asigurărilor Carpatica
Am avut un accident de circulaţie fără victime, ci doar cu pagube materiale la data de 8 mai. Eram la semafor (culoarea era roşie) pe Bdul 1 Decembrie 1918 intersecţie cu Postavarului, când maşina mea, Toyota, şi cea de lângă mine, un Tico, au fost lovite din spate de o altă maşină, un Fiat. Maşina mea a fost cea mai avariată, pentru că a preluat tot şocul accidentului. Până aici nimic deosebit. Problemele au început însă la asigurări. Neavând Casco, am fost nevoit să-mi recuperez paguba de la cel cu Fiatul. Am urmat toate procedurile, am fost la Poliţie, unde s-a întocmit un proces-verbal, am mers la asigurări, unde s-au făcut constatarea, reconstatarea, fotografii şi s-a întocmit dosarul de daune. Urma ca firma Carpatica să plătească daunele în maximum 15 zile şi să intru cu maşina în service pentru reparaţie. Dosarul a fost depus la 9 mai şi a fost preluat de un director, Alexandru Tudor. Acest domn mi-a îndrugat numai minciuni şi am avut numai probleme cu el. Tudor a cerut iniţial factura estimativă a daunei pe care eu deja o solicitasem reprezentanţei Toyota.

Apoi, Tudor a cerut factura detaliată de lucrări. Am făcut şi asta. După care directorul Tudor a zis că firma lor nu lucrează cu Toyota, pentru că aceştia au preţuri mari şi că trebuie să merg la un alt service. Am făcut şi asta, însă s-a dovedit că diferenţa de preţ era mică. Cei de la Toyota au estimat paguba la 12.900 RON, iar cel de-al doilea service cu câteva sute mai puţin. După cinci-şase săptămâni de aşteptare am decis să duc maşina la service şi să o repar pe cheltuiala mea, urmând să recuperez paguba. Mare greşeală am făcut. Am aşteptat şapte săptămâni, am apelat la OPC şi Comisia pentru Supravegherea Asigurărilor - CSA unde am şi depus trei reclamaţii. CSA a răspuns cu greu cum că "firma Carpatica Asigurări nu are nici o obligaţie de plată atât timp cât nu are factura finală şi bon de casă în original depuse la dosar" şi că abia apoi voi fi despăgubit în termen de zece zile. Am depus toate actele cerute: factura şi bonul, însă surpriză.

Nici după trei săptămâni nu mi-am recuperat banii. Culmea este că am mai primit un răspuns de la CSA în care mi se spunea că firma Carpatica "are dubiu asupra accidentului" şi că au apelat la un expert pentru evaluarea situaţiei. Întreb: nu e destul de clar ce s-a întâmplat? Stăteam la stop şi am fost lovit din spate. Există dovezi la Poliţie, există proces-verbal întocmit. Astea nu înseamnă nimic? De ce se trage de timp? De ce există Carpatica pe piaţa asigurărilor? Durerea mea cea mare este că nici CSA şi nici OPC nu vor să lămurească situaţia. Parcă fac tot ce fac ca să-i ajute pe asiguratori, nu pe păgubiţi!

● Mircea Steinberg, Bucureşti

Ţeapă şi nesimţire marcă înregistrată
La data de 06.04.2010 am fost acroşat în trafic de un conducător auto care, după producerea accidentului, mi-a arătat că avea asigurarea auto obligatorie - RCA la firma Carpatica Asigurări. Respectivul conducător auto şi-a recunoscut vina, după care ne-am dus la sediul de constatări al firmei de asigurări Carpatica din incinta Autogării Rahova din Bucureşti. Este de prisos să spun că am aşteptat mai bine de o jumătate de zi pentru ca cineva de la Carpatica să se obosească să facă constatarea. Când în sfârşit cineva a catadicsit să îşi facă treaba, am crezut că mai departe totul va funcţiona bine. Am depus la dosarul de daună şi un deviz de reparaţii făcut de o reprezentanţă Skoda din care reieşea că au fost necesare reparaţii în valoare de aproximativ 3.300 RON.

Apoi am aşteptat termenul legal pentru a mi se soluţiona dosarul, termen care a trecut fără însă a primi vreun telefon de la vreun inspector de asigurări. Ca urmare, m-am decis să-i contactez eu, astfel că am pus mâna pe telefon şi după ce le-am explicat de câteva ori care este problema mi s-a zis că voi fi la rândul meu contactat de un reprezentant Carpatica. După câteva zile m-au sunat şi am fost invitat la sediul lor pentru o discuţie. Între timp, ca să nu existe vreun dubiu, am mers şi la un alt service, unde mi s-a făcut un deviz similar pentru reparaţii, suma fiind aproximativ aceeaşi. Am crezut că voi avea câştig de cauză, însă m-am înşelat. La sediul Carpatica Asigurări de pe Bulevardul Unirii mi s-a comunicat cu nonşalanţă faptul că suma aprobată pentru reparaţia maşinii mele este de aproximativ 1.450 RON, cu mult sub daunele pe care le am la maşină în urma accidentului.

Ca urmare, am refuzat această sumă şi am cerut anexarea la dosar al celui de-al doilea deviz. Totodată, am solicitat încă o verificare a dosarului. Această întâlnire de la sediul Carpatica a avut loc la data de 26.04.2010, însă nici până în prezent nu am primit vreun răspuns la dosarul de daună. Acum câteva zile am sesizat Comisia de Supraveghere a Asigurărilor - CSA, dar vreau să afle toată lumea ce probleme pot întâmpina la această firmă de asigurări. Între timp, am căutat pe internet să văd dacă şi alte persoane au avut probleme similiare cu firma de asigurări Carpatica şi nu mi-a venit să cred câtă lume a întâmpinat probleme similare.

● Marius Tănase, Bucureşti

Fereşte-mă, Doamne, de leasing, că de duşmani mă păzesc singur
În 2007 am încheiat, prin firma mea, un contract de leasing cu Volksbank Leasing pentru o maşină pe o perioadă de trei ani cu valoare reziduală zero. Cum condiţiile de afaceri s-au înrăutăţit după 2007, am tot avut întârzieri la plată, dar pentru fiecare zi de întârziere am plătit penalităţi de 0,2%, la care se adaugă taxele de somaţie din 15 în 15 zile. Nimeni nu calculează faptul că 0,2%/zi x 365 de zile înseamnă 73% pe an şi nu cred că banca are vreun client care să plătească o dobândă mai bună decât asta la un împrumut acordat. Mai mult, penalizarea se aplică la suma restantă care conţine deja dobânda lor. La sfârşitul anului 2009, firma mea a trecut printr-o perioadă mult mai neagră decât mă aşteptam, aşa că am ajuns la 134 zile de întârziere, deci în situaţia de a ajunge la executare silită, pentru că întârzierea era mai mare de 60 zile.

La sfârşitul lunii ianuarie 2010 a venit un individ la mine la firmă să-mi ia maşina, dar nu mi-a prezentat nici un document sau legitimaţie, aşa că l-am trimis la plimbare. Ca să evit alte evenimente neplăcute, m-am împrumutat şi am achitat datoria. Mai mult, am plătit în avans toată suma din contractul de leasing, care avea ca termen-limită septembrie 2010. Toate bune şi frumoase. Am plătit valoarea reziduală, taxa ştergere din arhiva electronică şi chiar prestări servicii închidere contract. La achitarea serviciilor de închidere a contractului mi s-a spus că voi primi toate actele prin curier. Problema a apărut imediat după ce am închis contractul. În martie 2010 am primit o factură "venituri facturare cheltuieli recuperare" în valoare de aproape 300 de euro.

Am cerut imediat lămuriri. Am primit un document cu "explicaţii" în care se preciza că aceste sume sunt pentru deplasarea unui reprezentant al firmei de recuperare Millenium Services Securities la sediul firmei mele, iar restul ar fi cheltuieli de executare (dar numai în cazul în care conflictul nu s-ar fi soluţionat amiabil, însă eu plătisem deja toată suma), taxe timbre judiciare şi alte comisioane care surveneau în urma executării silite care, subliniez, nu a avut loc.

După o lună, am mai primit încă o factură cu aceeaşi valoare pentru aceleaşi servicii. Degeaba am trimis o notificare în care explicam că am achitat integral suma şi că nu se justifică factura de aproape 300 de euro. Nu am primit nici un răspuns. Apoi, la sfârşitul lunii mai 2010 am cerut personal dovada că recuperarea sumei s-a făcut şi am cerut un model calcul din care să reiasă cât costă de fapt serviciile de recuperare. Mi s-a zis că ei nu sunt obligaţi să-mi dea aşa ceva. Întrebarea este în acest caz: cine îmi garantează că nu o să mai primesc "n" facturi de genul ăsta? Mai mult, dacă achit una, trebuie să le achit şi pe celelalte? Pe de altă parte, o dată ce am achitat toată suma, eu sunt proprietarul maşinii, actele îmi aparţin de drept, dar ei mi le reţin abuziv.

● Luciano Iliaş, Timişoara