Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Oficial, 8.000 de femei sunt victime ale agresiunii soţilor; un sondaj CURS dat publicităţii în luna martie a acestui an arată însă că numărul lor se apropie de 900.000. Diferenţa provine din numărul femeilor care nu îndrăznesc să facă plângere la poliţie, să vină la camera de gardă a unui spital de urgenţă sau la INML, pentru certificatul medico-legal. Acest certificat este considerat probă în instanţă şi poate fi folosit pentru a obţine divorţul.
Lunar, la Spitalul Universitar de Urgenţă din Bucureşti ajung aproximativ zece femei, în urma bătăii pe care au luat-o de la soţi. Toamna, prin octombrie, noiembrie, după ce s-au făcut vinul şi ţuica, numărul femeilor agresate care vin la spital creşte. La fel, la sfârşit de săptămână şi imediat după Paşti, spune doctorul Ana Maria Oproiu, purtătorul de cuvânt al Spitalului. "O victimă a violenţei în familie poate să ajungă mai întâi la noi şi, în acest caz, obţine aici o hârtie prin care se arată că a fost consultată şi în care se trece numărul de la registratură, hârtie cu care merge la INML şi obţine certificatul medico-legal. Ea poate să ajungă mai întâi la INML, iar de acolo este trimisă aici pentru investigaţii. Însă, în acest caz, ea nu mai este considerată urgenţă şi trebuie să plătească pentru investigaţiile medicale 250-300 lei. După ce că sunt agresate, mai trebuie să şi scoată bani din buzunar, ca să dovedească faptul că au fost bătute. De aceea, eu le sfătuiesc să uite că au fost mai întâi la INML, pentru că astfel îmi este mai uşor să cer toate consulturile interdisciplinare", explică Ana Maria Oproiu. Dacă eşti o victimă a violenţei conjugale e de preferat să mergi mai întâi la unul din cele şase spitale de urgenţă ale Capitalei sau la spitalele de urgenţă judeţene. Pentru femeile care locuiesc în sate, este mai greu să meargă la spital; de obicei, apelează la un vecin pentru a le aduce cu maşina.
BĂTUTE "PROFESIONIST"
Dintre femeile agresate ajunse la camera de gardă a Spitalului Universitar, cele de etnie romă nu declară niciodată că au fost bătute de soţi. "Ele suportă cu stoicism; gândesc că aşa trebuie. Nu acceptă ideea de egalitate între sexe şi nici divorţul. Nu îşi iau hârtii pentru a obţine certificatul medico-legal. Recunosc într-un final, după ce în primă fază spun că au căzut. Le explic că trebuie să facem investigaţii mai detaliate şi mai scumpe, dacă au căzut aşa, din senin, fără să fi avut până atunci vreo problemă de sănătate, şi asta le sperie", a observat doamna Oproiu. În schimb, sunt şi femei, cele mai multe de 40-45 de ani, care nu au reţineri în a declara că au fost bătute de copii, de soţi sau de concubini. Cele de 30-35 de ani sunt bătute "profesionist", fără urme vizibile. Cele mai dese probleme de pe urma bătăilor sunt fracturile de piramidă nazală, vânătăile la nivelul ochilor şi al pomeţilor, buze rupte, dinţi scoşi. Fractura de piramidă nazală e gravă, pentru că produce dificultăţi la respiraţie. Medicii de la camera de gardă le îndrumă pe victimele violenţei în familie, cât şi pe copiii lor, către consilierea psihologică, ce se poate face la Ambulator, în cadrul Spitalului Universitar. Prima şedinţă este gratuită, următoarele însă costă 50 lei fiecare, ceea ce face ca foarte puţine femei să mai ajungă la psiholog. Doctorul Cristian Curcă, director medical al INML, ne-a explicat că există două posibilităţi prin care o femeie victimă a agresiunii în familie poate ajunge la INML: fie solicită consultaţia medico-legală la cererea sa, ca cetăţean, fie ea reclamă la poliţie faptul că a fost bătută şi se prezintă la INML la cererea poliţiei. În primul caz, se eliberează certificatul medico-legal; în al doilea - un raport de constatare, care este îndreptat către poliţie. "Cele care merg la poliţie să reclame sunt puţine, pentru că poliţia trebuie să meargă acasă, să vorbească cu agresorul, iar ca urmare a acestei descinderi, probabil că femeia va fi bătută şi mai tare. Nu fac acest lucru decât cele care sunt foarte hotărâte să divorţeze", spune doctorul Curcă. Cele mai multe dintre femeile care s-au decis să apeleze la o instituţie pentru că au fost bătute de soţi vin la INML direct, pentru a obţine certificatul medico-legal, care li se înmânează personal. "Ele se gândesc că e bine să aibă o dovadă «secretă», gândind că vor lua ulterior hotărârea cu privire la divorţ. În justiţie, certificatul medico-legal are valoare, indiferent de data eliberării, pentru cauza civilă. Sunt femei care prezintă şi câte 5-6 certificate medico-legale, pe care le-au adunat în timp, la un proces de divorţ. Pentru cauza penală, victima are 45 de zile pentru a anunţa organele de justiţie", explică directorul INML.
CERTIFICAT CU PLATA ÎN RATE
Pentru a obţine un certificat medico-legal, care atestă că a fost victima unei agresiuni fizice, o femeie trebuie să plătească aproximativ 40 de lei. Uneori, femeile care vin la Institutul Naţional de Medicină Legală nu au aceşti bani, aşa că Institutul acceptă şi plata în rate, pentru a le veni în ajutor. Un mare număr dintre aceste femei vin şi plătesc, dar nu mai revin pentru a-şi ridica actul. Poate pentru că le e frică, poate pentru că nu mai pot ieşi din casă. "Dacă se confirmă că sunt victime ale violenţei în familie, le îndreptăm către Agenţia Naţională pentru Protecţia Familiei, care le decontează costul acestui certificat", spune doctorul Cristian Curcă, director medical al INML.
În Legea 217/2003, dar şi în Hotărârea 1624/2003 se spune că Agenţia Naţională pentru Protecţia Familiei (ANPF) decontează "cheltuielile legate de adăposturi, consiliere juridică şi psihosocială, servicii medicale de urgenţă, telefoane de urgenţă şi de eliberare a certificatelor medico-legale pentru victimele violenţei în familie". Tot Legea 217/2003 prevede că primăriile trebuie să suporte şi ele, cel puţin în parte, cheltuielile pentru certificatele medico-legale. Centrul pilot de asistenţă şi protecţie a victimelor violenţei în familie din cadrul ANPF are, printre alte obiective, şi decontarea certificatelor medico-legale. Pentru a beneficia de acest serviciu, victimele trebuie să accepte să răspundă la întrebări despre starea actuală a conflictului, spune Cristian Stana, economist la acest Centru. Victima îşi scoate mai întâi certificatul medico-legal şi, pe baza chitanţei, obţine decontarea.
Deşi legea e în vigoare din 2003, Centrul a început să deconteze certificate medico-legale abia din 2005, în urma unei sponsorizări. În 2005 au fost decontate cinci certificate, care costau la acea vreme 29,5 lei, în 2006 - 12, în 2007 (când preţul unui certificat a crescut la 38 lei) - 34, în 2008 - 37, iar anul acesta - 10. Au primit banii pe certificate cele mai multe din femeile care au solicitat acest lucru, mai puţin acelea venite la Centru după o perioadă prea mare de timp de la eliberarea certificatului. În cazul în care victima se adresează primăriei pentru a i se deconta certificatul medico-legal, lucrurile se complică şi mai mult. Procedura e greoaie şi durează. Asistentul social trebuie să meargă la domiciliul victimei, pentru a face o anchetă socială din care să rezulte veniturile modeste ale acesteia. Apoi, întocmeşte referat cu propunere de decontare. Apoi, victima aşteaptă.
Mai întâi, aşteaptă vizita asistentului social. Şi o nouă porţie de bătaie, pentru decontarea a 38 de RON...
"Linia verde" s-a uscat
Victimele violenţei în familie sunt sfătuite de Agenţia Naţională pentru Protecţia Familiei (ANPF) să sune la numărul unic de urgenţă, 021/9833, de care se ocupă Centrul Pilot de Asistenţă şi Protecţie a Victimelor Violenţei în Familie, instituţie subordonată agenţiei. Aici însă singurul ajutor pe care-l primeşte o femeie bătută este un dosar. Dacă are norocul să prindă operatoarea disponibilă. Noi am sunat o dimineaţă întreagă, fără să răspundă nimeni. Abia în jurul prânzului am vorbit cu cineva. Ţi se iau datele - nume, prenume, localitate, adresa. Ţi se ascultă povestea. Dacă locuieşti în Bucureşti, eşti sfătuită să vii la centrul de consiliere de pe Bdul Magheru, pentru a ţi se întocmi un dosar. Dacă locuieşti în provincie, eşti îndreptată spre instituţiile de la nivel local. Apoi, operatoarea te întreabă dacă ai anunţat vreodată poliţia, dacă ai semne pe corp şi dacă ţi-ai scos vreodată un certificat medico-legal. Dacă le spui că ai semne, că nu ţi-ai scos niciodată un certificat medico-legal, ea insistă să faci o plângere la Poliţie. Le spui că îţi e frică şi că vrei să pleci undeva, să scapi de el. Dar ţi se taie orice speranţă: "Din păcate, toate centrele din Bucureşti sunt pline. Am mai avut chiar azi o doamnă în aceeaşi situaţie şi nu am avut unde să o internăm. Din păcate, nu putem decât să vă facem acest dosar şi, dacă vreţi să plecaţi, să vă punem pe o listă de aşteptare pentru internarea într-un centru". Îi explici că, dacă faci plângere la Poliţie şi nu pleci de acasă, el o să plătească amenda, că mai mult nu îi poate face Poliţia, şi apoi o să te omoare. Replica doamnei de la telefon: "Da... vă înţeleg... Haideţi la noi să vă facem un dosar". Închizi telefonul, întrebându-te amar dacă nu cumva trebuie să vii la centru doar ca să-şi completeze ei statisticile. Înţelegi abia acum de ce sediul ANPF e ticsit cu icoane de sfinţi pe pereţi. Pentru că, până la urmă, singura scăpare a femeii bătute în România rămâne la Dumnezeu. (Andreea Sminchişe)
Cercetare
Rezultatele sondajului CURS arată că majoritatea victimelor violenţei intrafamiliale care solicită certificate medico-legale (72,3%) intenţionează să le folosească pentru iniţierea unor acţiuni în justiţie. 41,5% dintre victime au luat decizia de a intenta un proces de divorţ sau intenţionează să depună plângere penală împotriva agresorului. Pe de altă parte, 19% dintre victime nu au hotărât ce vor face după obţinerea certificatelor medico-legale. Doar puţine din victime (8,7%) speră să se producă modificări ale comportamentului agresorilor, modificări care să ducă la continuarea relaţiilor conjugale.
Va urma
Un interviu cu sociologul Maria Voinea, care arată care sunt cauzele violenţei în familie şi cum ar trebui să se apere femeile.
