Analfabeţi cu permis de conducere de categorii înalte

Permisul auto. Un fel de Fata Morgana. Îl ai fără să ştii cum îl iei, îl vezi şi nu e. Nu e... luat pe bune. Sau, mai rău, nu e luat deloc. Ştim însă că pe şoselele ţării noastre - la o simplă radiografie rutieră - vezi la volanul maşinilor diverse specimene de conducători auto. De la cei care te scuipă şi îţi arată degetul pentru simplul fapt că ai îndrăznit să ieşi din casă şi să treci strada până la cei care te omoară în bătaie, fiindcă ai "tupeul" să-i tai calea pe trecerea de pietoni.

Nu mai vorbim despre gherţoii care nu au auzit în viaţa lor de Legislaţia Rutieră şi de respect în trafic. Pentru cei care nu au descifrat nici până acum "tainele" cititului şi ale scrisului, dar pe care soarta i-a "binecuvântat" cu permis de conducere pentru mai multe categorii, jos pălăria! Completează perfect peisajul...

Să-ţi iei carnet de şofer. A început să fie sportul preferat al românilor. Nimic mai simplu! Ce e aşa mare filosofie să iei un permis? Citeşti de două-trei ori din cartea aia de legislaţie rutieră şi gata. Trebuie să-ţi rămână ceva în cap. Spun unii. Alţii, mai "siguri" pe ei, nici măcar nu se sinchisesc să arunce un ochi pe aşa ceva. La ce bun? Vezi tu la locul faptei cum brodeşti vreun răspuns la testare, aşezat confortabil în faţa unui computador. Emoţii? Pentru ce? Un indicator tot un indicator rămâne! Sau o zebră... "Dacă se întâlnesc două maşini în intersecţie, care are prioritate?" Auzi întrebare! Una din ele. Care arată mai "beton", ar spune cei care turează maşinile şi cred că şoselele sunt piste de curse. Şi, în ultimă instanţă, este un examen cu variante... Nu e una, e cealaltă sau... În sfârşit, de ce să te stresezi aşa? Colac peste pupăză, trebuie să iasă ceva! Ce naiba? Că doar românul s-a născut... şofer!

Şi, dacă tot suntem la capitolul şoferie, să ştiţi că există şi şoferi "profesionişti", cu permis de conducere pentru categoriile B, C şi E, dar care... nu ştiu nici să scrie, nici să citească. "Istoria" rutieră a dovedit că se poate. S-a întâmplat în aprilie 2009, când poliţiştii au oprit în trafic, pentru un control de rutină, un individ care nu avea rovinietă. Surpriză însă! Pus să completeze procesul-verbal, când oamenii legii l-au sfătuit să nu se mai certe cu ei şi să scrie reclamaţiile în rubrica specială a procesului, au constatat că acesta avea o problemă cu scrisul. Eeee, nu probleme de exprimare, că doar nu îl pusese nimeni să facă vreo teză de doctorat... Omul era puţin cam... analfabet. Chemat la sediul DGA - Biroul Argeş, unde a fost testat în legătură cu cunoştinţele sale de legislaţie rutieră, s-a "probat" realitatea din teren. "Maestru'" nu cunoştea nici literele, nici indicatoarele rutiere.

Cu toate acestea conducea nestingherit autoturisme şi camioane pe şoselele ţării. "Este un pericol pe şosele. Mai mult, cară marfă cu un camion de mare tonaj la Bucureşti", au declarat cei care îl cunoşteau pe şofer. Nu este însă singurul exemplu. Tot în 2009, prin luna septembrie, un vitezoman a stabilit recordul la viteză accelerând maşina până pe la vreo 250 km/h. Şi ăsta era analfabet! Oprit de poliţişti după o cursă nebună, s-a constatat că tânărul nu avea permis de conducere. Cât despre scris şi citit... Dumnezeu cu mila! "Nici măcar nu ştia să scrie, şi ne-am chinuit vreo două ore ca să-l învăţăm să-şi scrie singur numele cu litere de tipar", au declarat după incident oamenii legii.

Despre problemele din peisajul rutier românesc s-ar putea scrie pagini întregi. Teoretic, cunoaştem. Practic, traficul de la noi este o junglă în care fiecare îşi aplică propriile reguli. Şi, uite aşa, fără să descoperim de unde vine buba, ne învârtim într-un cerc vicios.

În concepţia unora, vinovaţi ar fi instructorii care-i pregătesc pe aspiranţii la mult visatul permis. Alţii dau vina pe poliţie, iar cei mai mulţi consideră legea numai bună s-o încalci. "Şcolile de şoferi sunt maşini de tocat bani. Nimic mai mult. Nu sunt acreditate, îi plimbă de câteva ori pe străzi şi le iau banii. Nu îi învaţă semne, nu îi învaţă reguli", se comentează prin târg. Aşa că, după ce instructorul te învârte de trei ori cu maşina, atât cât să îţi faci o impresie despre cum arată oraşul, urmează pasul doi: un dosărel bine făcut - cu acte medicale, test psihologic - din care să rezulte că viitorul şoferaş este apt. Apt... pentru orice altceva, mai puţin pentru conducere. Ce dacă se mai enervează şi el şi te pocneşte în trafic de îţi sar măselele, că mergi prea încet pe trecerea de pietoni?

Sau, dacă în plină zi, după ce îşi înjură de mama focului colegul de trafic, coboară nervos la semafor şi "îl aranjează" cu un pistol cu bile pe care îl ţinea preventiv în maşină? Conform testului psihologic de la dosar, sunt apţi pentru conducere. Iar tu, ciocu' mic, să nu o încasezi!

Caz concret: Cosmin Drăgan, junele interlop de bani gata de pe plaiurile Băniei, care a bătut un bătrân la începutul lunii aprilie pe trecerea de pietoni pentru simplul fapt că mergea prea încet. Chipurile, bătăuşul era puţin nervos, fiindcă nu prea îi ieşiseră socotelile pe la pariuri... Aşa că, deranjat că bărbatul în vârstă de 62 de ani - care ieşise cu nepoţica să se plimbe - nu a grăbit pasul, a coborât din maşină şi furios l-a bătut până aproape l-a omorât. Dar gestul de a se preda singur la poliţie i-a înduioşat pe oamenii legii încât au uitat că tânărul Drăgan era recidivist. Dar, atenţie!, nu şi pericol public. Aşa că a primit într-un final mandat de arestare pentru 29 de zile pentru ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea liniştii publice. Oare pe el ce buzunar l-o fi considerat apt să-şi ia permisul de conducere sau în ziua examenului s-o fi abţinut să bată pe cineva?! Pasul trei: cu un "bogat" bagaj de cunoştinţe rutiere, candidatul nostru îşi duce dosarul pentru programare în vederea susţinerii examenului. Întâi cel teoretic şi după, practicul. Merge cine vrea, ia cine poate! Şi, mai ales, cum poate...