Veteran al sistemului penitenciar, Petru Dogaru dezvaluie mecanismele intime ale coruptiei si samavolniciei din puscariile romanesti. Aflam despre afacerile comandantilor, despre crime deghizate in sinucideri sau in imbolnaviri ""mortale"", despre furtul de medicamente si de mancare, despre domnia suverana a paduchilor, despre spaguirea oficialilor veniti sa ancheteze diverse incidente petrecute in inchisoare.
Sa luam pe rand argumentele pentru care spun ca acest sistem nu poate fi controlat, iar cine are contraargumente solide sa le prezinte, iar eu ma voi inclina in fata lui. Am fost martor cand au fost ucisi la Penitenciarul Margineni 31 de detinuti si eu nu am auzit sa fi fost nimeni tras la raspundere pentru crimele comise cu arma in mana. Detinutii au fost provocati sa se rascoale, iar eu am povestit cum (vezi episodul Xll - n.n.). Apoi, cei care au tras cu armele in detinuti nu aveau voie sa faca acest lucru din urmatoarele motive: 1) in detentie nu se afla nici un cadru din unitate, astfel incat viata sa-i fie pusa in pericol; 2) nici unul dintre detinuti nu a atacat vreun cadru din unitate in timpul revoltei din 22.12.1989; 3) conducerea unitatii nu avea voie sa deschida focul, daca detinutii sunt in incinta penitenciarului si nici unul nu incearca sa evadeze. In cea de a doua revolta, au fost impuscati trei detinuti, dintre care unul major si doi minori. Nici un cadru nu a fost pedepsit pentru crima. De ce oare intotdeauna detinutii sunt gasiti vinovati pentru fapte puse la cale chiar de cei care-i pazesc, ca sa-si atinga scopurile oculte? De ce nu a fost pedepsit plutonierul Bilt, pentru ca a impuscat in cap un copil care nu furase decat o bicicleta, ca sa se plimbe cu ea, si fusese inchis si ispasea si nu ameninta de acolo de pe acoperis viata nimanui? De ce nu a fost pedepsit plutonierul major Fechete Vasile, care l-a omorat pe Dumitru Jan in izolare? Totul este bine pus la punct, lui Dumitru Jan i s-a pus un diagnostic fals, asa cum multor oameni morti in puscarie li s-au pus diagnostice false.
Rotitele masinariei
Sistemul functioneaza implacabil, eu privesc din interior rotitele masinariei bine unse si nu stiu ce ar putea sa o gripeze, sa-i sara rotile, sa vina cineva din afara si sa le monteze la loc de asa maniera incat sa functioneze omeneste. Sistemul functioneaza astfel, iar eu dau cateva exemple:
Daca familia unui detinut face o plangere la DGP, atunci cei de la DGP anunta familia ca se vor lua masuri care nu se vor lua niciodata.
Citește pe Antena3.ro
Minciuna sta cu regele la masa
Detinutii care sunt folositi de conducere pentru a minti sau pentru a-i discredita pe cei care indraznesc sa se planga sunt numiti sifoane sau turnatori, sau tifle, sau praduitori, sau vanzatori, sau catei. Si niciodata nu vor lipsi asemenea insi din nici o puscarie. Deci, indiferent ce comisie venea si de unde, erau scosi 3-4 oameni din genul descris mai sus, care spuneau ceea ce le dicta conducerea. Daca erau intrebati cum este mancarea spuneau ca este foarte buna, ba unii aveau tupeu sa spuna ca e exact ca la restaurant. Daca venea comisia de la Sanepid, atunci acei nenorociti ziceau ca in unitate e curatenie, ca iarna e caldura si caloriferele merg zi si noapte. Iar conducerea poftea comisiile la doua sau trei camere, care erau pregatite pentru musafiri, zugravite, cu cearsafuri si paturi noi, totul sclipea de curatenie. Dupa ce pleca comisia, atunci si acele camere reveneau la normal, deveneau ca toate celelalte, cearsafurile si paturile noi dispareau, doar zugraveala mai ramanea.
Mai vin comisii de la Drepturile Omului, dar comisiile cer aprobare de la Bucuresti ca sa intre in puscarii si cei de la DGP anunta indata si noi detinutii aflam la randul nostru, pentru ca vine militianu la sefii de camera si le spune, vedeti ca maine vine comisie, avem inspectie, faceti curatenie si sa nu caraie nimeni! Asadar totul se stie inca de-a veni comisia si atunci ma intreb cum poti sa-i prinzi in ofsaid pe acesti nemernici, cand ei au creat un sistem care-i protejeaza atat de bine, incat doar cei peste masura de prosti se dau in fapt si sunt dati afara!
Gardieni ""de bine""
Afacerea comandantului
Sa ne oprim, sa facem socoteli. In anul 1993, un pachet de tigari LM costa 700-800 de lei, un litru de alcool, in jur de 4.000 de lei, detinutii care cumparau un litru de alcool plateau pe el 20 de pachete de LM, plateau adica vreo 15.000 de lei. Bautura e scumpa in orice puscarie si nimeni nu introduce bautura decat tot cadrele, care o vand de cateva ori mai scump decat pretul bauturii pe piata. In luna noiembrie 1993, ma aflam la camera 60, pe etajul 2, in camera eram 120 de oameni cu pedepse mari, intre 10 si 25 de ani, cu o singura exceptie, seful de camera, care era condamnat la 3 ani pentru o ciordeala. De fapt si de drept, seful de camera nu avea ce sa caute cu noi, potrivit regulamentului. Eu venisem in acea camera de vreo luna de zile, sefu de camera, pe nume Marian, nu ma agrea absolut deloc, dar nu avea curajul sa vocifereze de fata cu mine. Acest Marian, daca avea trei mere, imi dadea mie doua, daca avea o ciocolata isi oprea un sfert, daca avea un salam, facea tot la fel. Eu aveam un nume sonor in acea puscarie si acest Marian ma cunostea numai din auzite, iar cand a vazut ca am intrat in camera la 60 nu i-a convenit deloc, dar nici nu avea curajul sa-mi spuna ceva, deci cauta sa arate fata de mine ca el este un baiat bun si ma respecta foarte mult, dar la puscarie, tineti minte ce v-am spus, frica este cel mai bun respect.
FARA RASPUNS
In cea de a doua revolta, au fost impuscati trei detinuti, dintre care unul major si doi minori. Nici un cadru nu a fost pedepsit pentru crima. De ce oare intotdeauna detinutii sunt gasiti vinovati pentru fapte puse la cale chiar de cei care-i pazesc, ca sa-si atinga scopurile oculte? De ce nu a fost pedepsit plutonierul Bilt, pentru ca a impuscat in cap un copil care nu furase decat o bicicleta, ca sa se plimbe cu ea, si fusese inchis si ispasea si nu ameninta de acolo de pe acoperis viata nimanui?
INSPECTIA
Daca erau intrebati cum este mancarea spuneau ca este foarte buna, ba unii aveau tupeu sa spuna ca e exact ca la restaurant. Daca venea comisia de la Sanepid, atunci acei nenorociti ziceau ca in unitate e curatenie, ca iarna e caldura si caloriferele merg zi si noapte. Iar conducerea poftea comisiile la doua sau trei camere, care erau pregatite pentru musafiri, zugravite, cu cearsafuri si paturi noi, totul sclipea de curatenie. Dupa ce pleca comisia, atunci si acele camere reveneau la normal, deveneau ca toate celelalte, cearsafurile si paturile noi dispareau, doar zugraveala mai ramanea
CUMETRII
Iar daca un detinut raporteaza ca nu pot dormi doi sau trei oameni intr-un pat, tot la cusca e trimis pentru zece zile, ca si cel care raporteaza ca Doctoru nu i-a dat medicamente cand era bolnav. Doctorii fura medicamentele si le vand, desigur, fura doctoriile mai scumpe, detinutii primesc ce mai ramane. In orice penitenciar din Romania, cadrele sunt neamuri intre ele, plutonierul X e finul lui colonelul Z, colonelu Cutare e fratele lui maioru Y, n-ar avea nimeni nimic sa fie neamuri de sange sau fini sau cuscri, daca ar fi corecti, dar puscaria Lor e mosia Lor si nu a statului
NEGUSTORIE
Impreuna cu Comandantu unitatii aduceau inauntru bidoane cu alcool, alcoolu era luat in primire de un subofiter pe nume Pelilunga Grigoreanu, iar Grigoreanu avea trei detinuti care distribuiau alcoolu la hotii care aveau posibilitati sa-l cumpere. Alcoolu era vandut pe bani si pe tigari, tigarile erau bagate la chioscu de unde faceau cumparaturi detinutii. Deci, Rusu Ioan Comandantu si cu Turdeanu Ion Ceistu, oamenii cu cea mai mare raspundere, se ocupau de probleme de nimic, dar aducatoare de bani, la Puscaria Gherla
NOTA
|
Cat adevar o fi in cartea asta pe care o publicam acum in serial o stiu doar cei care au trecut prin experiente similare. Pe aceia, dar si pe altii Petre Dogaru ii asteapta sa-i scrie pe adresa supravietuitorul@jurnalul.ro, precum si prin posta, pe adresa redactiei, si sa-l contacteze la tel. 0723.761.281.
|