Ca sa fii armator in Romania iti trebuie foarte multi bani cu care sa iti incepi afacerea. In plus, e nevoie de la fel de multa responsabilitate, pentru ca ai in grija viata oamenilor si securitatea marfurilor.

Ca in orice domeniu, se poate da faliment, se pot pierde bani, insa, odata ajuns la fundul sacului, te poti salva dand navele la fier vechi. Sumele obtinute din casarea ambarcatiunilor pot insemna acoperirea investitiei initiale. Sunt concluziile lui Petre Tilca, armator din Turnu Severin care are afaceri in domeniu din 2000. Este inginer fizician, absolvent al Institutului de la Magurele si a activat in mai multe domenii dupa 1989 inainte de a deveni armator.

DOMENIU. "Nu e greu sa patrunzi in acest domeniu! Piata este destula, pofta de munca sa fie! In Turnu Severin sunt 15-20 de firme cu acest profil si este loc si pentru altii. Problema este cu banii: numai benzina pentru un drum cu un remorcher de la Turnu pana la Constanta costa cam 6.000-7.000 de euro. E drept ca si incasarile sunt duble", povesteste armatorul. Romania este si in acest domeniu in spatele Bulgariei. "Ei au inceput sa aduca nave din Germania in 2001-2002 si si-au facut mici flote deja. Noi abia am inceput si deja preturile la care cumparam sunt evident mai mari… Cel mai ieftin slep-motor costa 200.000 de euro", spune Tilca. Firma pe care o conduce detine trei nave, un remorcher si doua slepuri-motor si are 31 de angajati. "Ca armator, ai responsabilitati multiple. In primul rand, oamenii. Trebuie sa fie pusi la punct cu vizita medicala, controlul psihologic, salarii. Apoi, navele. Sunt foarte multe criterii pe care o ambarcatiune trebuie sa le indeplineasca, altfel nu are voie sa iasa pe apa. Apoi vin comenzile. Lucram cu case de comenzi din tara sau strainatate, prin agenti carora le platim comision", declara armatorul.

PROBLEME. Necazurile apar la ape mici si la ape mari. "Dunarea schimba drumul foarte des din cauza curentilor, apar bancuri de nisip si asa mai departe. In plus, fluviul nu este semnalizat. In tari precum Suedia sau Germania n-ai cum sa te ratacesti pe apa, pe cand la noi autoritatile nu se prea ocupa", mai spune Petre Tilca. De aceea, multe nave raman intepenite in fluviu pana cresc din nou apele. Asta inseamna intarzieri si penalizari din partea clientului, se pierd bani… Se poate da faliment in acest domeniu? "Mai greu, dar nu imposibil. Avem insa un as in maneca. Atunci cand nu mai e cale de intoarcere dam navele la casat si ne scoatem banii", conchide armatorul.

Portile de Fier - Prima ecluzare nu se uita niciodata

O balena de beton ii ispiteste pe matelotii moderni imediat ce Dunarea incepe sa spele malul romanesc. Cateva zeci de kilometri mai incolo, o alta, mai mica, inghite la randu-i navele si isi inchide dintii in spatele lor, parand ca nu le mai lasa nici o speranta. Ecluzele de la barajele Portile de Fier I si II, caci despre ele este vorba, te tin captiv cam o ora si jumatate, te aduc la nivelul de sus sau de jos al apei, dupa care iti dau drumul bland pentru a-ti putea continua drumul. Nu te costa nimic, iar pericolele sunt minime. Tehnologia e simpla pentru ingineri, dar pentru muritorii de rand, fie ei turisti, vizitatori accidentali sau jurnalisti, spectacolul este impresionant. Barajele PF I si PF II se vad de la 10 kilometri departare. Diferentele de inaltime sunt considerabile: 12 metri la Portile de Fier II, 30 de metri la Portile de Fier I. Odata ajuns in fata ecluzei, vaporul trebuie sa-si astepte randul. Trece apoi de niste porti uriase care se inchid etans in urma ta. Cand urci ecluza, camera de beton in care te afli se umple cu apa, cand o cobori apa se scurge de sub vaporul in care te afli. Nu e periculos, dar marinarii trebuie sa aiba grija ca puntile vaporului sa nu se zgarie de peretii de beton. Totul dureaza cateva zeci de minute. Senzatia e unica si marinarii spun ca prima ecluzare nu se uita niciodata.

Alexandru Nastase