Un drum destul de bine asfaltat. Un rand de blocuri cu fatada coscovita, ca o fata de adolescenta acneica, acoperita cu prea mult fond de ten. La mijloc un gard de sarma ruginita. Asta e granita dintre Romania si Bulgaria, la Ostrov. Nu iti dai seama unde incepe si unde se termina Romania.
Trecem de granita si intram direct in Silistra, oras bulgaresc, parte pana nu demult a Romaniei, a Cadrilaterului. E incredibil! La doi pasi de gardul de sarma, granita cu Romania, curge Dunarea. Curge sub balcoanele bulgarilor care n-ar putea sa mearga la plaja sau la pescuit decat cu pasaport.
Candva traiau la Silistra mai multi romani decat bulgari si turci la un loc. Acum...
Mergem pe strazile care seamana ca doua picaturi de apa cu cele din Calarasi. Vorbim romaneste si speram ca cineva sa ne auda si sa ne raspunda... Cu greu gasim un batran care ne vorbeste romaneste. Avea 6 ani cand s-a mutat cu familia la Silistra, din Romania. Acum, dupa atata amar de vreme, spune cu mandrie ca e bulgar. In Romania mai are ceva rude, dar ultima oara le-a vazut acum vreo 10 ani. Spune ca asteapta sa intram in UE, ca sa nu mai aiba nevoie de pasaport cand trece in Romania. "Atunci o sa ma duc sa vad cum mai e pe acolo... Cum mai arata..."
Dintr-o curte ne priveste insistent un domn, trecut de 60 de ani, care se chinuie cu un fierastrau sa taie o bucata de scandura. Il salutam si ne raspunde imediat. Romaneste. Ne spune ca e bulgar 100%, dar a invatat limba noastra la scoala Romaneasca, o scoala cu pretentii, care a functionat aici pana acum cateva zeci de ani.
Descoperim prajiturile si caramelele bulgaresti si vizita noastra la Silistra devine brusc extrem de dulce!
Cautam in continuare romani care sa ne spuna povestea Silistrei. In loc de asta gasim pensionari romani veniti la cumparaturi...
Restul povestii bulgaresti, in aceasta seara, ora 19:00, la Observator.
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
