19 ANI DE INDIFERENŢĂ/Cenuşa eroilor, la canal

Cenuşa celor 44 de martiri din Timişoara incineraţi la Cenuşa a fost aruncată într-un canal din comuna Popeşti-Leordeni. La fel şi amintirea lor. Canalul este astăzi proprietatea unui revoluţionar, dar nimeni nu pare hotărât să le facă dreptate eroilor nici la 19 ani de la martiriu.

Au trecut 19 ani de la evenimentele din decembrie 1989. Cel mai dramatic episod al crimelor muribundului stat comunist împotriva manifestanţilor care ieşiseră în stradă să-şi ceară raţia de libertate a căpătat şi o valoare simbolică uriaşă cu privire la confruntarea dintre români şi regim. După 19 ani însă, locul unde a fost aruncată cenuşa martirilor de la Timişoara, ale căror trupuri au fost arse pentru a li se şterge urma, a rămas unul la fel “de spurcat”, după cum îl numeşte dr Traian Orban, preşedintele “Memorialului Revoluţiei” din Timişoara. Părinţilor şi urmaşilor eroilor împuşcaţi în stradă nu li se permite nici acum accesul la locul unde au fost aruncate rămăşiţele celor 44 de oameni, cei mai mulţi dintre ei, tineri.

PROPRIETATE PRIVATĂ
“În fiecare an venim aici să ne plângem rudele, dar după atâta vreme a rămas tot un loc spurcat. Se împlinesc acuşi 20 de ani, dar nimeni nu ne ajută să ne împlinim dorinţa de a face acolo un loc de rugăciune... O capelă. Să avem şi noi unde să mergem să le aprindem o lumânare”, ne spune dr Traian Orban. Respectiv, cenuşa martirilor a fost aruncată de militari într-o gură de canalizare de pe raza comunei Popeşti-Leordeni. Respectivul canal se află pe un teren viran care i-a fost atribuit unui... revoluţionar. Eroul nostru nu a fost deloc fericit să îşi împartă proprietatea cu unul dintre simbolurile Revoluţiei.

“Noi am încercat să discutăm problema cu toţi cei implicaţi... De la proprietar, la primar, până la Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor şi până la Patriarh. Nimeni nu este fericit însă de această idee, dar aşa se face că după 19 ani locul acela a rămas la fel”, îşi spune năduful preşedintele “Memorialului Revoluţiei”.

NEGOCIERI FĂRĂ REZULTAT
Proprietarul, Şutru Toma, a cedat 150 de metri pătraţi din suprafaţa de 5.000 pe care a primit-o în calitatea sa de deţinător de luptător în Revoluţia din decembrie 1989, loc în care s-a ridicat o troiţă. Dorinţa celor de la Timişoara este însă aceea de a obţine însă acces chiar până la gura de canal în care au fost aruncate rămăşiţele eroilor, loc în care să ridice o capelă. Reprezentanţii “Memorialului Revoluţiei”, dar şi ai Asociaţiei 21 Decembrie 1989 au încercat să discute cu Şutru diferite variante pentru realizarea proiectului. “Noi ne-am oferit să le despăgubim terenul. Cei de la Memorialul Timişoara au vrut să plătească. A fost o doamnă care s-a oferit să-i dea respectivului cetăţean teren dublu la malul mării, la schimb. Nu ne-am putut înţelege însă cu omul”, spune Doru Mărieş, preşedintele Asociaţiei 21 Decembrie 1989.

Interesant este că Toma Şutru are calitatea de revoluţionar atestată de un document oficial contestat. Respectiv, localnicii şi revoluţionari au acuzat de-a lungul timpului, făcând chiar sesizări către Parchet că certificatul de revoluţionar al lui Toma Şutru nu ar fi fost obţinut pe merit. Acesta este de altfel fratele primului primar al Popeşti-Leordeniului de după Revoluţie, Pavel Şutru, amândoi revoluţionari cu acte în regulă. Pavel Şutru a rămas în istoria recentă a Popeşti-Leordeniului doar printr-un singur fapt. Pe când acesta era primar, arhiva administraţiei locale a luat foc în mod misterios, fapt ce a făcut aproape imposibilă reconstituirea dreptului de proprietate a localnicilor asupra pământurilor confiscate de comunişti.

SSPR-UL RIDICĂ DIN UMERI
Contestaţiile cu privire la calitatea de revoluţionari a fraţilor Şutru au ajuns până la Comisia Parlamentară a Revoluţionarilor din Decembrie 1989, care a reţinut că dosarele pe baza cărora aceştia au obţinut certificatele sunt incomplete şi necesită verificări. Doar atât însă. Mai departe nu s-a mai întâmplat nimic. Secretarul de stat Puiu Fesan spune că nu s-a putut ajunge la o înţelegere deoarece proprietarul terenului are susţinerea primarului din Popeşti-Leordeni, motiv pentru care nu s-ar fi putut trece peste dorinţa lui Şutru.

Aşa s-ar explica neimplicarea Secretariatului de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor în rezolvarea problemei cinstirii memoriei primilor eroi ai Revoluţiei române. Şi totuşi, Secretariatul ar fi putut face o propunere legislativă, care respectându-i dreptului lui Toma Şutru la proprietate l-ar fi despăgubit pe acesta. Puiu Fesan ne-a declarat însă că nu şi-a permis o poziţie tranşantă în această problemă din cauza susţinerii politice de care Şutru s-ar bucura. Ba, mai mult, dacă ar fi propus expropierea revoluţionarilor cu scopul construiri acolo a locaşului de reculegere respectiv, ar fi riscat chiar să fie... împuşcat. Adevărul este însă că cei doi au fost obligaţi să îşi prezinte încă o dată dosarele la Secretariatul de Stat, moment care ar fi putut fi speculat pentru tranşarea problemei.