Cand, cu doua saptamani in urma, la doar cateva zile dupa venirea mea in redactia Jurnalului National, seful departamentului "Reporteri speciali", Cristian Stefanescu, si redactorul-sef adjunct Victor Ciutacu m-au intrebat daca vreau sa merg in Caravana din acest an, am raspuns fara ezitare: "Da, daca se poate in prima serie".
|
Cand, cu doua saptamani in urma, la doar cateva zile dupa venirea mea in redactia Jurnalului National, seful departamentului "Reporteri speciali", Cristian Stefanescu, si redactorul-sef adjunct Victor Ciutacu m-au intrebat daca vreau sa merg in Caravana din acest an, am raspuns fara ezitare: "Da, daca se poate in prima serie".
Veneam dupa doi ani de munca "de coordonare", in fapt, un fel de soarece de birou (intre sedinte, dupa sedinte, rodeam toata ziua texte, unele ingrozitor de amare) si nu mai fusesem prin tara de nu mai tineam minte. De altfel, anul trecut, cand Jurnalul pornise Caravana, i-am chemat pe cei cativa gorobeti (toti revoltator de tineri) cu care lucram la un cotidian bucurestean si le-am spus: "Iata, copii, asta-i presa adevarata, asta e documentare jurnalistica. Voi inrositi toata ziua telefoanele, veniti la serviciu ca la banca. Incingeti calculatorul, va documentati pe Google si scrieti copy/paste la greu. Nici nu stiti cum se completeaza o delegatie". S-au uitat la mine, intr-o dunga, ca la un extraterestru.
Azimutul primelor zile ale
Caravanei din acest an a fost Tulcea - Somova - Crisan - Caraorman. Echipa: 16 oameni, patru masini ca patru randunici, doua mari si doua mici. Sunt (sunt, nu ma simt!) cel mai batran dintre toti. Unora pot sa le fiu tata. Cativa ma privesc cu oarecare suspiciune. Unii chiar cu compasiune. Desi tineri, toti sunt ziaristi consacrati, cu destula experienta. Ma rog, sper sa fac fata, sa nu-i dezamagesc. "Hai, batrane!"
Jumatate din prima zi o pierduseram pe drum, dar ne-a ramas timp pentru o raita in cateva sate din jurul Tulcei si un background cu fostul guvernator al Deltei,
Virgil Munteanu. Oricum, nu am inceput cu stangul.
A doua zi, practic, prima de documentare pe
teren, nu a inceput nici cu stangul, nici cu dreptul. A inceput cu salupa pe Dunare, mai exact,
pe Bratul Sulina. Adica prin inima Deltei. Ne-am imbarcat toti in doua barci rapide, cu exceptia lui Doru si a Danei Cobuz, care s-au dus cu masina "la un pont", in zona Macin (cea mai mare comunitate de megleno-romani). Unii mai fusesera in Delta (Alex Nastase e doctor in materie, a scris zeci de articole pe aceasta tema), altii, nu. In drum spre Tulcea, la o statie de benzina, Cristian Stefanescu - "Seful" (nu-i place deloc sa i se spuna asa, sper sa nu ma dea afara) - ne avertizase: "Cumparati-va spray de tantari". Cei mai multi
si-au cumparat. Eu plecasem de la Bucuresti cu unul. Pescar inrait, ani in sir am batut Delta in lung si-n lat si stiam ca in iunie e raiul tantarilor si al mustelor de vaca - niste vampiri, mari cat barzaunii, care ataca in stoluri. Cineva, acolo Sus, a tinut cu noi insa: soare,
vant moderat, fara lighioane. Pregatiti-va, caravana e pe drum! Dupa Crisan - Caraorman si inapoi la Tulcea, ne asteapta un drum lung: Lacu Sarat - Sarata Monteoru - Slanic Prahova - Cheia.