Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Tinuturile cotropite de nisipuri vesnice
Ii despart de Tulcea aproape patru ore de mers cu vaporul. Locuitorii comunei Sfantu Gheorghe din Delta Dunarii, aproape 90% ucraineni, traiesc din pescuit si mai nou din turism. S-au obisnuit cu tantarii, iar inundatiile nu ii mai sperie de treizeci si ceva de ani de cand s-au facut diguri.CRISTIAN PETRU
Aproape 100 de kilometri pe Dunare si pe alte canale din Delta intre Gura Portitei si Sfantu Gheorghe. Drum de aproape doua ore cu salupa rapida. Intalnim un nou altceva. Ceva diferit de tot ce am intalnit pana acum, in primele zile din Campania Jurnalului National. Daca in Jurilovca erau multi lipoveni rusi, in Lunca, bulgari, si in Baia - Hamangia, aromani, in Sfantu Gheorghe, aproape 90% dintre localnici sunt ucraineni. Singurul cuvant care imi vine in minte, aproape obsesiv, in momentul in care ma apropii de Sfantu Gheorghe este "fantastic". Peisajul, apa care ne inconjoara, toate mi se par desprinse dintr-o alta lume. Fac parte din Romania pe care vrem sa o descoperim.
Descult pe strada
Salupa care ne-a adus de la Gura Portitei pleaca in tromba si noi ramanem sa descoperim noul loc. Pe strada, spre deosebire de alte localitati in care este asfalt, piatra sau pamant pe jos, este nisip. Primul gand, primul lucru pe care l-am facut a fost sa ma descalt. Sa merg cu picioarele goale prin nisipul fin. M-am uitat in jur si am vazut ca ceilalti oameni, locuitorii comunei Sfantu Gheorghe, nu fac acelasi lucru, fiind obisnuiti cu nisipul de pe strada. Si atunci, m-am incaltat la loc.
"Lucram cu 20 de metri de apa sub noi"
In Sfantu Gheorghe, oamenii traiesc din pescuit si turism. Sunt singurele lor ocupatii. De pescuit se ocupa de multa vreme. Turismul este ceva mai nou. Oamenii au inceput sa aprecieze plaja de aici, frumusetile Deltei si locul in care se varsa unul dintre bratele Dunarii in Marea Neagra abia de vreo treizeci de ani. Iar in ultimii ani, turistii vin in numar tot mai mare. La o poarta, pe o bancuta, cativa sateni se odihneau. "Suntem ucraineni de aici. De fapt sunt un fel de amestecatura. Nici rusi, nici romani, ceva la mijloc. Dar limba noastra, ucraineana, se aseamana cu limba rusa si cu cea ceha. Ne intelegem cu ei", povestesc satenii. In Sfantu Gheorghe exista o singura biserica, la care merg atat ucrainenii, cat si romanii. Cu totii sunt ortodocsi. Sarbatorile sunt tinute atat pe stil vechi, cat si pe stil nou. "Slujba nu se mai face in slavona de vreo suta de ani. Doar in limba romana. Locuia pana acum cativa ani aici un batran care stia sa citeasca semnele alea. Era diacon la biserica. Acum a murit", povesteste Demente Ceruamorit, unul dintre ucraineni. Fata lui si a consatenilor lui este brazdata de vant, de soare si de probleme. Au fost cu totii pescari toata viata. "Minerii lucreaza la cateva sute de metri sub pamant. In meseria noastra, lucram cu aproape 20 de metri de apa sub noi", spune unul dintre locuitorii din Sfantu Gheorghe. Dupa zeci de ani in care s-au trezit la 3 dimineata sau si-au petrecut toata noaptea in barca, fostii pescari au acum o pensie de aproximativ 2,7 milioane de lei.
Citește pe Antena3.ro
Vapor de cateva ori pe saptamana
Pana acum 30 de ani, inundatiile reprezentau o problema pentru locuitorii din Sfantu Gheorghe. Ultima oara cand casele de la marginea satului au fost daramate de apa, iar in centru se mergea cu barca a fost in 1970. Apoi s-au facut diguri, care ii protejeaza de furia apelor. Acum nu mai au probleme. Batranii stau la poarta si vorbesc intre ei in limba lor. Si apoi imi mai povestesc cate ceva despre satul lor, despre traditii si obiceiuri intr-o romaneasca stricata. Pana la Tulcea este o distanta de aproape patru ore. Aici distantele nu se calculeaza in kilometri, ci in timp. Patru ore facute cu o nava-pasager care circula de cateva ori pe saptamana. Vara, de patru ori, iarna, de trei ori. Uneori insa, cand Dunarea ingheata, pasagerul nu mai circula deloc. In urma cu cativa ani, Sfantu Gheorghe a fost izolat de restul lumii o luna si jumatate. Pasagerul aduce si ziarele in sat. Doar pentru cei abonati, de vanzare la tarabe nu exista.
Tantarii
Copiii se joaca pe strada, in nisipul fierbinte al dupa-amiezei de iunie. Sunt in vacanta acum. In comuna este o singura scoala, clasele I-VIII. Oamenii stau pe la porti si discuta. Iar cate un turist se intoarce de la plaja, cu prosopul atarnat de umeri. Cateva ore mai tarziu, dupa ora 10 seara, pe geamurile caselor nu se mai vede nici o lumina. Toti s-au culcat, ca sa prinda cat mai multe ore de somn. Dimineata se trezesc devreme. Singurii care mai misca prin sat sunt caii, care se plimba nestingheriti pe stradute. Iar tantarii, care s-au obisnuit deja cu sangele satenilor, cauta victime. Joi seara ne-au gasit pe noi.
81 de elevi
La scoala din Sfantu Gheorghe, anul trecut erau 81 de copii. Nu exista clasa a treia, iar la anul nu va fi clasa a patra. Sunt sase profesori, trei invatatori si doua educatoare. "In 1971, cand am venit eu aici, erau 240 de elevi. Acum numarul este mult mai mic. Majoritatea celor care termina clasa a opta aici merg la licee sau la scoli profesionale in Tulcea. Multi merg apoi la facultate", spune Victoria Patrischioiu, profesor. Femeia a fost directoarea scolii multi ani. Acum i-a luat locul fiica ei, Adnana.
Primarul a fost votat de 90% dintre sateni
Comuna Sfantu Gheorghe are o suprafata de 123 de hectare si are 997 de locuitori. "Sunt 13 familii la noi care au ajutor social. Este apa curenta tot timpul zilei, din 2002. Pana atunci era apa, dar cu program. Canalizare au o parte din case, dar in curand vor avea toti", sustine viceprimarul Valentin Sidorencu. Pe primar nu l-am gasit. Era plecat cu treaba prin sat. Consiliul Local are noua membri. Opt fac parte din PSD, iar unul este de la PNL. Primarul, Dumitrel Dimache, aflat la al doilea mandat, a castigat alegerile din primul tur de scrutin, cu aproximativ 90% din voturi. In afara de el au mai fost trei candidati. Prezenta la vot a fost de aproape 65%. "Din aproape 800 de oameni cu drept de vot, la alegeri au fost cam 533", mai spune viceprimarul.
COMPARATIE
"In 1971, cand am venit eu aici, erau 240 de elevi. Acum, numarul este mult mai mic. Majoritatea celor care termina clasa a opta aici merg la licee sau la scoli profesionale in Tulcea. Multi merg apoi la facultate" - Victoria Patrischioiu, Profesor
"Veniti si la noi!"
Telefoanele au tarait incontinuu de cum caravana a purces la drum. Erati dumneavoastra, cititorii nostri, care ne chemati si in localitatile in care traiti."Stimata redactie, Ma numesc Parvulescu Tudosia, sunt nascuta in comuna Luncavita, judetul Tulcea. In Jurnalul National de astazi am citit cu placere si interes articolul "Prima intalnire cu tara" si asa am aflat despre traseul pe care il vor parcurge redactorii dumneavoastra. Va fac o propunere: faceti un popas si in comuna Luncavita. E o localitate care a fost candva frumoasa. (...) La noi circula o legenda: se spune ca pe aici a trecut Stefan cel Mare si luncile erau intinse, cu vita de vie si de aici denumirea comunei."
Asa suna primul mesaj primit prin fax la redactie chiar in dimineata in care caravana a plecat la drum. De atunci ati fost permanent in contact cu ea. Ne-ati sunat si ne-ati scris fie pentru a ne chema la dumneavoastra, fie pur si simplu pentru a ne felicita si incuraja si va multumim.
Sava Vasilica - Nicoresti, jud. Galati: "Sunt nascuta in targul Nicoresti, jud. Galati, localitate ce se afla pe traseul dumneavoastra intre etapa 4 si 5. Legenda spune ca nu departe, Stefan Voda a facut tabara pentru odihna soldatilor sai dupa ce a reusit sa alunge din Moldova, inca o data pe turci. Domnitorului i-a placut vinul si a hotarat ca vinul sa se numeasca BABASCA, pentru ca era de la baba si localitatea sa se numeasca NICORESTI, localitate cunoscuta ca zona plina de podgorii, unde vinul locului se cheama Babasca. Nu cred ca ar fi o pierdere de timp daca echipa dumneavoastra ar face o vizita si in aceasta localitate. Sunteti parte din familia mea. Va felicit pentru initiativa acestei caravane, poate asa vom putea arata ce tara frumoasa, plina de bogatii materiale si umane avem."
Nicolae Rosca:"Intre Buzau si Ramnicu Sarat exista o localitate la 7 km din soseaua nationala - Racoviteni. Acolo a fost o batalie in primul razboi mondial, retinuta drept "Batalia de la cota 417", despre care manualele de istorie nu spun nimic, cu toate ca au murit 5.000 de nemti si 4.000 de rusi. Plus vreo patru romani. Ar fi interesant sa mergem si acolo."
Ceica Manuela Elena - Darabani: "Ma bucur ca veniti si la noi. Veniti sa vedeti orasul fara apa, puturile ca in Afganistan. Octav Cozmanca ne-a promis ca face pod, dar nu avea peste ce. Nu de pod era nevoie."
Ion Ciuca - Bucuresti: "In judetul Hunedoara, mergeti la Cartaria, o localitate atestata de acum 6.500 de ani, mai veche decat scrierea sumeriana. Si la Padisul lui Tudor Vladimirescu sa mergeti. A fost gasita acolo o celebra psaltire a unui sacerod get."
Valcu Nicolae: "Sunt originar din Bistrita, am copilarit pe Valea Bargaului. La Tihuta sa vedeti ruinele vechiului castel. Sa nu confundati cu hanul. Cautati-l pe profesorul Matei Albu. E batran, are 90 de ani, dar are mintea limpede. El stie povestea locului bine." Victoria Pieptan - Turnu Magurele: "In drum spre Islaz, sa treceti si pe la Turnu Magurele. Dar sa nu va opriti in centru, ca altii. Mergeti si in cartierul Magurele, o fosta comuna prapadita, separata de asa-zisul oras mai rau decat cu zidul Berlinului. "
Moise Eugenia: "As vrea sa mergeti si in comuna in care m-am nascut, comuna Chiscani, jud. Braila. De ani de zile oamenii nu au apa potabila din cauza fostului mare combinat de celuloza Braila. "
Buzatu Lacramioara - Dorobantu, jud Tulcea. "Veniti si la noi. Aici sunt cuptoare de var unicat in lume. Va pun la dispozitie o monografie a localitatii."
Constantin Elena - Finta, jud Dambovita: "Treceti si prin Finta. Aici a fost lupta intre Matei Basarab si Vasile Lupu."
Filon Aurelia - Sulina: "Cand treceti prin Sulina, treceti si pe la noi. Suntem necajiti. Primaria ne-a luat terenul si l-a dat unui consilier PSD."
Jurnal de campanie
COSMIN BABII
Luciul verde-caramiziu al apei ni se revarsa cat vezi cu ochii. Pana la orizont, unde marea de apa se uneste cu cerul. Pasim, pas, pas, sub un soare arzator, pe la trei dupa-amiaza, pe pontonul de lemn, proaspat construit, al micului port ce ne deschide drumul pe apa din Gura Portitei spre Lacul Razelm. Suntem patru. Restul echipei de la Jurnalul a pornit inca de cu seara spre Tulcea via Sulina. Trei redactori si un fotoreporter. Langa malul pietruit, intarit cu pietre pentru a tine piept eroziunii, ne asteapta o salupa cachi (zici ca e de la armata) un Quicksilver rapid, care prinde cica vreo 70 de km/h numai cu soferul. Ghidul nostru, un individ blonziu, solid si bronzat, ne priveste prietenos, desi ne astepta, saracul, de cateva ore bune. De! Treaba ne-a tinut in loc. Trebuia transmisa marfa pentru ziar si semnal pentru a ne lega la Internet era ioc. Am pasit, rand pe rand, in salupa, cu bagaje si tot calabalacul. Am incaput bine, desi salupa era de patru locuri. Pornim. Incet la iesirea din port, accelerand la iesire. Surpriza pentru driverul nostru care a constatat, fara ca noi sa sesizam, ca ambarcatiunea nu se ridica din apa. E prea multa greutate. "Asezati-va in fata. Si voi din spate incercati sa va aplecati", ne spune serios Vali dupa ce si-a pus pe ochi niste ochelari parca de aviator. S-a ridicat de bot cu repeziciune. Senzatia a fost neasteptata. Ceva asemanator intre viteza pe motocicleta si mersul calare. 10 mile pe ora, 20 de mile, 30 de mile, cel putin asa indica acul vitezometrului. Taiam cu repeziciune apa, cadeam in golul produs de valuri simtind din belsug efectele. Saltam pe banchetele moi ca pe un cal in alergare. Apa s-a transformat intr-o pelicula de sticla. Voiam sa ne ridicam, sa plutim, sa simtim puterea vantului. Imposibil. Valurile de pe Lacul Razelm produceau un efect parca distructiv asupra "barcii" in momentul in care se izbea cu violenta de apa. Ajungem pe la mijlocul traseului destinatiei noastre, Sfantu Gheorghe, circa 100 de kilometri. Vreo doua ore de mers. Trecem de Lacul Razelm, unde vedem o intindere uriasa de ape, iar in departare maluri minuscule, necunoscute. Soferul Vali parca merge pe un traseu imaginar. Nu exista reguli vizibile ca la soferi. Ajungem pe canale, numai de localnici stiute. O priveliste feerica ni se dezvaluie. In dreapta salcii plesuve, nuferi, iar in stanga o mare interminabila de stuf, verde, proaspat, viu. Din cand in cand intalnim cate un pescar intarziat - dintre cei care pescuiesc pentru hrana zilnica - intr-o barca neagra spoita cu catran. Le facem cu mana si ne raspund complice, noua, care zburam provocand numai valuri. In sfarsit ajungem pe Dunare, pe cea veche intai, trecem pe langa doua trasee acum uitate. Asta de cand s-a sapat scurtatura pe Dunare pana la Sfantu Gheorghe. Canalul navigabil este simplu. 150 de metri latime, poate, 200 in zonele bune. Pana la destinatie am intalnit doar cursa de pasageri Tulcea - Sf. Gheorghe si cativa turisti pierduti si imprastiati pe malurile canalelor si Dunarii. Acei fericiti care erau posesorii unei ambarcatiuni motorizate. Am ajuns la destinatie si am "garat" in unul dintre micile golfuri. Fara sa ezitam am achiesat la propunerea interlocutorilor nostri pornind pe canale intr-o zona neumblata, neatinsa de civilizatie, salbatica. Mai ales ca este protejata prin lege, fiind rezervatie naturala. Parca eram intrusi in lumea pasarilor, a nuferilor, a pelicanilor, a lebedelor, ratelor si a pestilor. Aceasta este Melea. O intindere de ape cu smocuri de stuf, o laguna ce face legatura cu Marea Neagra, flancata de Insula Sahalin. Adancimea apei variaza intre 40 de cm si 1,5 m. Singurul loc navigabil pentru ambarcatiunea noastra de un miliard de lei e un canal sapat pana la mare, de concesionari, din interese piscicole. Dar lasat in voia naturii. Colonii de pelicani si starcuri cenusii interminabile. Facem stanga imprejur si dupa cateva zeci de minute ajungem la confluenta Dunarii cu marea. Plecam, ajungem cu picioarele pe pamant si mergem prin comuna, luam "pulsul" oamenilor, al localitatii. Pe drum, printr-un nisip mai ceva ca la Mamaia, ajungem in zona vilelor noi care s-au construit. Vile imprejmuite de minuscule habitate de rate si lebede, ingrijite ca la carte. Colegului nostru Mihai ii spunem: "Daca te-ai transforma intr-o gasca, intr-o alta existenta, cum te-ai simti?". Raspunsul a fost prompt pentru el, un tip serios, mucalit. "Ce vrei sa ma faca astia pate. Sau vrei sa ma trezesc pe varza?" Apoi s-a intunecat.
DRUMUL CARAVANEI
Etapa I - Hamangia
Etapa a II-a - Histria
Etapa a III-a - Jurilovca - Sulina - Sf. Gheorghe
Etapa a IV-a - Namoloasa - Marasesti
Etapa a V-a - Podul Inalt
Etapa a VI-a - Flamanzi
Etapa a VII-a - Darabani
Etapa a VIII-a - Humulesti
Etapa a IX-a - Tihuta
Etapa a X-a - Praid
Etapa a XI-a - Corund
Etapa a XIII-a - Horea, Avram Iancu, Rosia Poieni
Etapa a XIV-a - Castelul Huniazilor, Ghelari
Etapa a XV-a - Sarmizegetusa
Etapa a XVI-a - Petrila
Etapa a XVII-a - Maglavit
Etapa a XVIII-a - Izlaz
Etapa a XIX-a -Silistea Gumesti
Etapa a XX-a - Cuca Macaii
ECHIPA
CUM NE PUTETI CONTACTA
Caravana Jurnalul se va opri in localitatea dumneavoastra, conform traseului pe care vi l-am anuntat. Conectati-va la ea! Stiti amanunte interesante din trecutul localitatii? Sunteti eroii unei intamplari petrecute in ea? Aveti probleme cu autoritatile, va confruntati cu greutati de care ar trebui sa stim? Vreti sa ne povestiti pur si simplu despre orasul, comuna, satul dumneavoastra? Scrieti-ne sau sunati-ne! Localitatea dumneavoastra are o rezonanta in istorie, noi vrem sa-i aflam prezentul. O echipa a Jurnalului National va fi permanent in contact cu dumneavoastra.
