Argesul s-a oprit in betonul barajului

Al cincilea baraj in arc din Europa ca inaltime in anul intrarii in exploatare (1966), Barajul Vidraru are o inaltime de 166,60 de metri si a fost construit ca o necesitate, nicidecum ca un moft sau capriciu al lui Gheorghe Gheorghiu-Dej.

Al cincilea baraj in arc din Europa ca inaltime in anul intrarii in exploatare (1966), Barajul Vidraru are o inaltime de 166,60 de metri si a fost construit ca o necesitate, nicidecum ca un moft sau capriciu al lui Gheorghe Gheorghiu-Dej. Constructia celui mai mare baraj in arc din tara a durat cinci ani, timp in care s-a lucrat in paralel si la hidrocentrala de pe Arges. A costat un miliard patru sute saptezeci de milioane de lei in banii vremii, iar investitia a fost amortizata in 28 de ani.

Primul semnal de incepere a constructiei barajului a fost coborarea de la inaltimea de 180 de metri, pe cabluri aeriene, a primei bene pline cu beton. "Au urmat apoi zile incordate de munca eroica. (...) Pe santier, tehnica inaintata, metodele moderne de lucru, mijloacele mecanice contribuie la obtinerea unui ritm inalt de executie. Turnarea betoanelor se face in cofraje metalice, ceea ce contribuie la obtinerea unei productivitati superioare cu 20 la suta fata de metoda clasica. (...) Constructorii intensifica intrecerea socialista pentru a realiza acest important obiectiv hidroenergetic la termenele prevazute si chiar mai devreme", scria in ziarul Scanteia din 10 aprilie 1965. O luna mai tarziu, acelasi ziar mentiona intr-un alt articol: "Intrecerea in intampinarea Congresului Partidului are un obiectiv precis: «In fiecare schimb - peste 500 de metri cubi de beton turnati in corpul barajului.» (...) Vitezele cele mai mari de inaintare au obtinut cunoscutele brigazi de mineri in fruntea carora se afla Tudor Moraru, Pavel Otet si Alexandru Farcas. Apropierea Congresului Partidului insufla noi energii constructorilor si montorilor de pe santier. (...)"

20 FEBRUARIE 1965, SCANTEIA. "Ieri, pe marele santier argesean a fost sarbatoare. Oamenii din adancuri si cei care inalta la Cheile Argesului pipetul arcuit al barajului de la Vidraru, intr-un cuvant constructorii hidrocentralei, au trait bucuria unui important eveniment - strapungerea, cu 40 de zile mai devreme fata de prevederile planului, a tronsonului Cetatuia - Aref al galeriei de fuga. Pe aici, apele Argesului iesite din turbinele centralei subterane sunt conduse din nou in albia raului, dupa calatoria lor sub munte. (...) Dialogurile purtate acolo, la peste 100 de metri sub albia Argesului , se strecurau prin roca intr-o parte si in cealalta, ajungand la mineri ca un ecou indepartat. De luni si luni de zile se apropiau unii de ceilalti metru cu metru; invingand izvoarele subterane, taria pietrei si presiunea uriasa a muntelui, minerii pregateau ziua strapungerii uneia din verigile importante ale lantului de tunele din galeria de fuga a apelor."

15 MARTIE 1966. Apele Argesului si-au oprit cursul. "Undeva in corpul barajului, porti grele de metal taie intr-o clipa panglica argintie a Argesului. Incet-incet, albia batranului rau seaca. In spatele barajului, apele izbesc in clocot pieptul puternic al marelui stavilar. Asa a inceput, cu zece zile inainte de termen, formarea unui nou lac artificial de aproape o jumatate de miliard de metri cubi de apa. Constructorii au fost felicitati de Emil Draganescu, ministrul energiei electrice, si de tovarasul Petre Duminica, prim-secretar al Comitetului Regional Arges al PCR. A luat sfarsit prima parte din istoria barajului de la Vidraru. (...) Pentru construirea barajului de la Vidraru s-au folosit agregate de mare capacitate, o fabrica automata pentru prepararea betoanelor, cu instalatii de racire, precum si puternice macarale si funiculare. (...) Peste o saptamana, ambarcatiunea «Arges-1»(...) va porni in prima cursa de agrement", se spunea intr-un articol din Scanteia, din 16 martie 1966.

Cu toate acestea, barajul a fost umplut la capacitate abia in luna decembrie a aceluiasi an. La momentul inaugurarii, Barajul Vidraru a fost al noualea printre constructiile similare din lume. Grosimea la coronament este de sase metri, iar la baza de 25 de metri, lungimea totala fiind de 307 metri. S-a nascut astfel Lacul de Acumulare Vidraru, asezat intre flancurile Muntilor Fruntii si Ghitu. In acest lac se regasesc apele Raurilor Capra, Buda si ale catorva afluenti directi, Raul Doamnei, Cernatul si Valsanul, Topologul, Valea lui Stan si Limpedea. Suprafata totala a lacului este de 870 de hectare. Lungimea lacului este de 14 km, iar latimea maxima de 2,2 km in zona Valea Lupului - Calugarita.

BIVALENTA. Lacurile de acumulare antropice, pe langa potentialul lor hidroenergetic, au si un insemnat potential turistic. Sute de masini trec zilnic peste Barajul Vidraru, luand calea Transfagarasanului. Zilnic, sute de turisti se opresc pentru a admira privelistea si a inghiti cu pofta linistea locului. Totul este o armonie perfecta. De la culorile imbinate ale versantilor care coboara in apa linistita si pana la linistea ce parca delimiteaza intreaga arie peste care domneste apa. La aproape patru decenii de la finalizare, cei care vin aici fac sute de poze cu barajul, cu lacul, cu padurile si cu stancile ce-l inconjoara si chiar cu statuia energeticianului, "Omul care frange fulgerul", cocotat pe costisa, stapan peste Arges.

OAMENI. Gheorghe Fasole a fost unul dintre cei care a condus una din brigazile de mineri care au lucrat la santierul de pe Arges, unde se construiau simultan barajul si centrala. El era descris intr-un articol publicat in Scanteia acelor ani ca "barbatul darz crescut la scoala Bicazului si Argesului tot atat de emotionat ca un ortac la botezul santierului". Centrala, denumita pana in 1989 Gheorghe Gheorghiu-Dej, a fost proiectata la vremea respectiva sa fie condusa chiar si de la Bucuresti. Statia subterana a centralei, aflata la 104 metri sub nivelul raului, este "bijuteria" cu care se mandresc cei care au participat ani in sir la dezvoltarea Complexului Vidraru. Acolo este hala mare a masinilor unde lucreaza cinci oameni in fiecare din cele cinci schimburi. Ei supravegheaza tot ce tine de intregul proces hidroenergetic. Centrul de control este adanc sapat in munte. S-au excavat aproape trei sferturi de milion de metri cubi de pamant. Este parca de necrezut ca o mana de oameni stapaneste un miliard de kilowati. Atunci cand turbinele functioneaza la capacitate maxima se zguduie subteranul. Par mici, si totusi sunt atat de mari. Aici apele Argesului sunt inrobite.

VIDRARU IN CIFRE

Barajul Vidraru pe raul Arges este cel mai inalt baraj din beton din Romania, in arc cu dubla curbura. Barajul Vidraru a fost in acelasi timp si al cincilea baraj in arc din Europa in momentul inaugurarii (martie 1966). Lacul de acumulare format cu un volum de 465 milioane de metri cubi de apa este al doilea ca marime pe raurile interioare din tara. Caracteristicile tehnice ale barajului sunt: inaltimea barajului este de 166,6 metri, grosimea la coronament de 6 metri, cea de la baza de 25 de metri, lungimea la coronament 307 metri, suprafata de 870 de hectare, iar latimea la baza barajului 25 de metri. Barajul permite functionarea centralei subterane de la Corbeni si a unui lant de 20 de hidrocentrale pe Arges. Raul Arges are in sectiunea barajului un debit mediu de 7,5 metri cubi pe secunda, iar cu aportul unor captari secundare s-a ajuns la 19,7 metri cubi pe secunda. Debitul maxim la o mie de ani a fost calculat la 645 metri cubi pe secunda. Barajul are doua goliri de fund care evacueaza cate 90 de metri cubi pe secunda fiecare, la lac plin. In timpul executiei, apele au fost deviate printr-o galerie cu diametrul de 5,20 metri; la terminarea lucrarilor aceasta a fost amenajata ca golire de fund. Pregatirea terenului de fundatie a constat dintr-un tratament de suprafata si unul de adancime. Tratamentul de suprafata s-a realizat prin curatarea, spalarea si suflarea cu aer a rocii si cu plombarea fisurilor. Tratamentul de adancime a constat din injectii de legatura si consolidare. De asemenea s-a executat un voal pe toata lungimea barajului, prelungit in versanti. Structura barajului in arc, cu dubla curbura a fost proiectata cu intentia de a avea in interiorul lui numai eforturi de compresiune. In timpul cutremurului din 1977, barajul a fost supus unor forte seismice cu acceleratii maximale de peste 0,15 grame fara ca structura sa manifeste anomalii in comportare.