Serbare de sfarsit de an

Un sat de munte, pierdut undeva printre carari serpuitoare si care traieste cu barajul in spate. Satul nou Corbeni a fost refacut aproape in intregime de maresalul Antonescu. Se spune ca acesta avea o iubita si, ca sa o impresioneze, a vrut sa faca o statiune turistica de invidiat. O a doua Sinaia.

Am ajuns in mijlocul Corbenilor intr-o zi torida de inceput de vara. Un loc linistit. Oamenii, care pe la muncile campului, care cu treburi prin centrul satului. Cand am plecat spre Corbeni n-am stiut ce am putea gasi acolo. Am vrut doar sa vedem, sa aflam ce fac muntenii din Corbeni. Am vrut sa-i descoperim. Sa le aflam obiceiurile, viata simpla, obisnuita, de zi cu zi, aproape de sfarsitul unei saptamani. Comuna s-a numit Antonesti, ulterior devenind Poenari, iar in prezent a revenit la denumirea initiala de Corbeni. Antonescu ar fi reconstruit locul cu prizonieri rusi, iar unele case din localitate mai au si azi pe peretii exteriori picturi facute de prizonierii rusi adusi prin aceste locuri.

BUCURIE. Prichindeii din clasele primare, mandri de premiile primite

SERBAREA. Aflasem de serbarea copiilor de la scoala de la localnicii care faceau ultimele pregatiri pentru odraslele lor, cam pe la orele amiezii. Stateam la o rascruce de ulite si incercam sa alegem una pe care sa o luam. Una la nimereala. Ne intalnim cu doi localnici si dintr-una-ntr-alta aflam ca la ora 17:00 toti copiii din sat sunt asteptati cu mic cu mare la serbarea de sfarsit de an scolar. Nu puteam lipsi nici noi. Insotim pe drumul ce urca hotarat spre Caminul Cultural grupuri, grupuri de copii si parinti, unii mai galagiosi decat altii. Larma, veselie, zbenguiala, "chitaieli". Se culeg unii pe altii de pe drum, de pe la porti, se intalnesc la rascruci de drumuri, iar "viermuiala" si freamatul locului cresc pe masura ce se aduna mai multi. Agitatia este si mai mare in fata Caminului Cultural. "Inaltele" cresc si mai mult in mijlocul "piticilor" adunati ca albinutele. Unii topaie pe trepte, altii se pitesc pe dupa stalpi. Cei din anii superiori sunt mai retrasi. Stau adunati ciorchini-ciorchini si susotesc pe la colturi, aruncand priviri indiferente catre colegii lor mai mici. Intr-un final, dupa atatea minute de asteptari usa salii se deschide si buluc se napustesc inauntru care sa ocupe mai repede locuri mai bune in fata. "Carcotasii" se strang tot ciorchine in ultimele randuri. Fete de 13-14 ani, usor fardate, etalandu-si cele mai bune haine si incaltari fac curse printre scaune si n-au stare, iar din cand in cand mai arunca priviri discrete, din coltul ochiului catre pustanii care susotesc adunati undeva intr-un colt. Spectacolul incepe.

SPECTACOL. Rand pe rand apar pe scena elevi din clasele primare, rubinii in obraji de emotie, arunca o privire timida spre parintii din primele randuri, care-i incurajeaza frenetic. Ne aduc aminte de copilarie. Cantece pe care le fredonam la serbarile scolare, ritmuri simple, copilaresti, care n-au pierit inca in timp. Unele mai patriotice, altele mai putin. Vocile firave ale prichindeilor nu razbat pana in spatele salii. O bunica se rasteste din fundul salii: "Da’ mai taceti odata, ca n-am venit aici sa va ascult pe voi cum va radeti. Copiii astia au muncit aici!". Foiala si zgomotul nu inceteaza pana cand nu intervine directoarea adjuncta a scolii, care mai calmeaza spiritele agitate din spatele salii. Punctul culminant: un grup de prichindei imbracati in costume populare a incins o hora sanatoasa.

MOMENTUL FINAL. Inmanarea premiilor. Dar si ora criticilor. Directoarea scolii, in spatele unei mese cu un maldar de carti drept premiu, "aparata" in spate de toti profesorii si invatatorii din scoala, face o succinta prezentare a ceea ce a insemnat anul scolar 2004-2005. La scoala din Corbeni invata 388 de elevi in clase primare, gimnaziale si liceale. Un corigent ici-colo, un abandon scolar si multi premianti. Un sir interminabil, parca, de elevi agitati cu flori multe in maini se formeaza imediat in apropierea scenei. "Io iau premiul intai. Tu ce premiu iei?" Se hlizesc, se imping, se stramba la aparatul de fotografiat, carcotesc. Se nasc si primele invidii. "Io de ce n-am luat premiu si Danut a luat?" "Bai, vezi, ca tu ai luat premiul meu si tu pe al meu. Da-mi diploma." "Don Quijote", povesti. Premii. D’ale copilariei.

LINISTE!!!

"Carcotelile voastre acopera vocile firave ale copiilor. Da’ mai taceti odata ca n-am venit aici sa va ascult pe voi cum va radeti. Am venit sa ii ascult pe prichindei. Copiii astia au muncit mai multe saptamani pentru acest spectacol si acum nu aud nimic din truda lor" o bunicuta

Jurnal de caravana

"DESANT". Care cu bagaje, care cu aparatura sofisticata, "se aterizeaza" cu mic cu mare la Cabana Cumpana

Ne-am imbarcat cu mic cu mare in masinile caravanei si am pornit din nou la drum.
S-au facut planuri de cu seara, ne-am impartit dupa subiecte care-ncotro. Eu, cu Mogos si Karina am plecat spre Corbeni, un sat in apropiere de Vidraru, un sat ce traieste cu barajul in spate. Corbeni este un loc linistit. Cu oameni primitori, amabili, veseli. Un loc in care agroturismul incepe, timid e adevarat, dar incepe sa se dezvolte. Corbeni este localitatea ce se intinde pe doua dealuri refacuta aproape in intregime de maresalul Antonescu cu prizonieri rusi. Aici in Corbeni am intalnit oameni cu povesti frumoase, cu amintiri legate de construirea, inaugurarea barajului, cat si despre incidentul din 1974 cand s-a spart versantul stang al acestuia. Am intalnit oameni muncitori, dar si oameni curiosi, intrebatori care ne chestionau despre calatoria noastra prin tara dupa ce au aflat din ziar si dupa ce au vazut masina branduita cu insemnele Caravanei Jurnalul - Antena1. "Sunteti de la domnu’ Tuca. Cand ne dati la televizor? Cand aparem in ziar?" ne intrebau localnicii. Am intalnit in Corbeni si multi cai frumosi. S-a intamplat in Corbeni sa participam si la serbarea de sfarsit de an scolar. Au venit multi copii, veseli, fericiti, odata pentru ca serbarea insemna si momentul premierilor, dar mai ales pentru ca incepea vacanta. Se buluceau si se agitau prin sala de la Caminul Cultural din localitate unde avea loc serbarea. Cei mai mici s-au asezat cuminti cu parintii lor in primele randuri. Cei mai mari se adunau carcotind prin spate.

Ceilalti colegi ai nostri au plecat in plimbare cu vaporasul pe lacul Vidraru. Au facut poze si au mai aflat una alta despre ceea ce inseamna Vidraru, baraj, hidrocentrala si lacul de acumulare format atat pentru argeseni, cat in general pentru romani. S-au intors din acest periplu de peste o ora fericiti si incantati de peisajele vazute. Poze ...cu duiumul. Amintiri. Pe seara, Razvan si Iulius de la Antena 1 au luat pulsul apei. Au inchiriat o hidrobicicleta, si timp de o ora dusi au fost in apele calme ale lacului Vidraru.

Seara, dupa ce am mancat, cei de la cabana Cumpana unde am fost cazati, ne-au organizat un foc de tabara. Ne-am asezat in cerc cu totii in jurul focului, alaturandu-ni-se treptat si cativa turisti care erau cazati la aceeasi cabana. Alte poze. A picat bine momentul asta ca ne-am mai destins. Am inceput sa ne relaxam, iar unii dintre ei au inceput sa se alerge in jurul focului chiuind de mama focului. Pe o bancuta Mirela de la Antena 1 revedea caseta filmata la Manastirea Corbi unde fusese peste zi. Ne-a povestit cat de impresionata a fost de acel loc si de oamenii de acolo. Era vorba despre o manastire aflata la baza unui perete impresionant de stanca. O batrana din sat spunea ca are impresia ca Dumnezeu este acolo, deasupra satului Corbi si ii vegheaza in permanenta. Mai multe amanunte despre reportajul Mirelei nu va spun. Va las sa descoperiti in reportajul sau de la Antena 1 despre povestea, legenda si tainele Corbilor. Ne-am adunat pe seara fiecare prin camerele noastre, unii sa mai scrie ce a mai ramas de scris, altii sa se odihneasca pentru ca urma o noua zi de munca si trebuia sa descoperim alte parti dintr-o Romanie inca necunoscuta, inca nestiuta.

NU RATATI!

In ziarul de maine veti putea citi: povestea sculptorului Ion Rodos din Nucsoara o radiografie a localitatii Curtea de Arges, locul "unde a inceput Tara Romaneasca" istoria si prezentul Cetatii lui Vlad Tepes de la Poenari un reportaj de la Manastirea din stanca