Chimistul Ioan Istrate, urmaşul lui Nostradamus

de Razvan Barbulescu | 08 Mar 2008 • 00:00

VIZIONAR ● Omul care a anunţat cutremurul din ’77 şi căderea lui Ceauşescu
Pe lângă glorie, există şi o latură ingrată a vieţii de vizionar. Vorbitul de-a surda. Presimţind evenimente de obicei rele (atentate, cataclisme, asasinate), vizionarii s-aşteaptă să-i iei în seamă şi eventual la recunoştinţă. N-au parte de nici una. Dar nici n-am întâlnit vizionar torturat de nenorocirile ce-i trec prin minte sau de indiferenţa semenilor. Te-ai aştepta s-o ţină tot într-un hohot de plâns. Dimpotrivă, au un optimism de căpiat: să vezi ce cutremur mare vine!

Nostradamus a fost un om de ştiinţă remarcabil. Medic, farmacist, cosmetician. Cât a fost un tip normal n-a bănuit că o să-şi piardă nevasta şi cei doi copii din cauza ciumei. Nici că în partea a doua a vieţii va deveni un fel de madame Valmy, cu firmă de cosmetice la doi paşi de Avignon, că va lua o văduvă bogată, cu care va avea şase copii. De aici s-a rupt filmul. Cum a dat de bani, cum l-au lovit catrenele profetice. Astfel şi-a câştigat faima între contemporani. Cu profeţii pentru următoarele sute de ani, pe care ăia n-aveau cum să le verifice. Îl divinizau cutremurându-se ca fraierii aflând că se vor întâmpla unii ca Stalin, Hitler... Înălţătoare a fost doar posteritatea lui Nostradamus. Vizionarii sunt nişte inşi remarcabili, dar incapabili să dea informaţii exacte ca în mersul trenurilor. Li se recunoaşte supradotarea extrasenzorială, însă nu le foloseşte la nimic.

SĂLTAT DE SECURIŞTI. Clarvăzătorul Ioan Istrate este tot un fel de Nostradamus, cu sincera recunoaştere a unor specialişti în paranormal. Are la "activ" cutremure, atentate, fenomene naturale şi e autorul a două cărţi de profeţii, cu clarviziuni politice care i-au dat chiar de furcă. A "văzut" atentatul de la 11 septembrie, dar cum să-i anunţi pe americani că paranormalul Istrate din România a primit informaţii că vor fi bombardaţi?

Inginerul Ioan Istrate povesteşte că prevestise, între altele, seismul din ’77 şi căderea lui Ceauşescu. Prin ianuarie-februarie ’77, se vorbea insistent prin Bucureşti că s-ar apropia un cutremur. Umbla zvonul că un inginer chimist ar fi simţit nu ştiu ce chestie. Era Istrate. L-a săltat Securitatea şi a vrut să-l bage la nebuni. Că sperie lumea cu cutremurul. După vreo lună securiştii l-au umflat din nou, să spună de unde a ştiut. N-auziseră de paranormal. De căderea lui Ceauşescu n-a avut curajul să vorbească. Mărturie stau însă mesajele primite încă din tinereţe, strânse în primul volum "România şi lumea în timp".

CUM ÎI VIN PROFEŢIILE. Prima mea întâlnire cu Istrate a dus la o întâmplare de pomină, în ’99. Spunea că are toate datele că în Bucureşti va fi un mare cutremur. Mai tare ca ăla din ’77. Mai apăruse şi unul Hâncu, care anunţa cu entuziasm tot un mare cutremur. Cu Istrate însă era altceva. "Anunţarea" cutremurului din ’77 era o piesă grea la dosarul lui de vizionar. Prima sa carte cu mesaje, prefaţată de specialistul în paranormal Ion Ţugui, s-a vândut ca pâinea caldă. Viziunile îi apăreau de la unul, altul, de la cunoscuţi, prieteni, foşti colegi, sub forma unor citate din ziare etc. Stătea adică în pat dimineaţa şi zbang îl pocneau mesajele. Le dibuise un înţeles personal şi le decodifica. Din cauza groazei de cutremur, rezonam perfect la clarviziunea lui Istrate. Profeţiile vin. Şi nu oricui. Îi înnebunisem pe toţi. Am scris despre mesajele lui Istrate în ziarul la care lucram, vorbeam cu neamurile, alertam amicii, cunoscuţii. Trebuia să fii tembel să te pui cu fatalitatea şi contra mesajelor lui Istrate. În lume se petreceau nenorociri cu ghiotura, aproape în ritmul în care curgeau mesajele lui. Vizionarul însuşi s-a luat atât de tare în serios, încât cu economiile familiei şi-a făcut o casă pe-aproape de Bucureşti. Cum aveau unii casă de vacanţă, el avea casă de cutremur.

DEZASTRU ÎN PANTELIMON. Căutam disperat o soluţie, fiindcă ziua fatală se apropia dramatic. Dibuisem la doi paşi de Mogoşoaia un fel de motel cu restaurant. Am trecut în recunoaştere trei, patru zile la rând. Am ciocănit pereţii, am numărat stâlpii, construcţia părea zdravănă. M-am interesat dacă era construită temeinic, pe piloni, dacă avea ziduri de rezistenţă, o fundaţie ca lumea şi alte aiureli. Patronul mă privea pieziş. Dom’le, vrei s-o cumperi sau s-o arunci în aer? – Dom’le, nu. Vreau să fac cutremurul aici, cu familia. Nu-i păream sănătos. Am renunţat însă, insul avea preţuri mai tari ca seismul. Pentru noaptea cu pricina, eu, rudele şi prietenii apropiaţi ne-am împărţit în funcţie de cum se avea fiecare cu fatalitatea. Unii în casă, la bloc, în Floreasca, alţii în Cielo, în Drumul Taberei. Cei din Drumul Taberei erau avantajaţi. Nu erau pe direcţia undei de şoc. Bănuiam că va fi ca în ’77, de la Focşani la Ploieşti, unda intra pe la Băneasa şi-o tăia spre Pantelimon, unde Ioan Istrate primise mesajul ca va fi o tragedie, se căsca o falie ce înghiţea blocuri întregi... O demenţă. Cutremurul trebuia să vină spre dimineaţă, pe la trei.

O NOAPTE DE GROAZĂ. Noaptea a fost de neuitat. Aripa Drumul Taberei a turbat în maşină. Plecase pe la 1 de acasă, că poate izbucnea mai devreme, cât poţi să faci de la Focşani la Bucureşti? Le amorţiseră ca dracu’ mădularele înnodate după obiceiul yoghinilor, ca să încapă. Şoferul, inginer şi el, îl înjura de mama focului pe Nostradamus şi se certa cu neamurile, care, în transă pre-seismică, îi cântau cu rândul ca să n-adoarmă. Dimineaţă, erau ca bătuţi. Cu toţii, indiferent de cartier, eram cu nervii la pământ. Doar maică-mea, pe la 3 dimineaţa, parcă simţise o uşoară zguduială. În final, am convenit că visase. Împreună cu Istrate am analizat "eşecul" şi am constatat că previziunea se împlinise. Dar nu în România, ci prin Pacific, şi nu în ziua anunţată.

KOSOVO TRECE LA ALBANIA. L-am reîntâlnit pe Ioan Istrate zilele trecute, după vreo şase ani. Are în continuare două existenţe. Una comună, ca orişicare, cu necazuri, griji etc. O alta, plină de mister, prizonier definitiv al mesajelor, stare pe care Ion Ţugui o descria astfel: "Ioan Istrate recepţionează simultan cele trei planuri temporale, trecut prezent şi viitor, într-un regim de simultaneitate, altfel spus, toate trei planurile se suprapun în subconştientul său în acelaşi timp, timpul unic fără nici o dilatare". În cartea sa "România şi lumea în timp – trecut, prezent şi viitor" – 2004, vizionarul mi-a atras atenţia asupra unui mesaj primit demult despre Kosovo: "provincia Kosovo-Metohia este transferată la Albania". Ceea ce se petrece acum în Kosovo e un fel de triumf personal. "Cartea, îmi zice, este o dovadă că despre multe din situaţiile politice de astăzi ştiam cum vor fi".

Invitat de Adrian Năstase

Profeţia vine sau nu vine. Şi funcţionează un fel de misiticism aici, crezi sau nu. Dar teoria clarviziunii zice că atunci când sunt amestecate opinia personală cu informaţiile primite, profeţia e trasă de păr. Profeţiile lui Istrate se află undeva între previziune şi analiză. La politică mai e cum e, dar când e vorba de dezastre naturale, poate ieşi o aiureală. Dar Istrate n-are îndoieli, iar moralul său e de oţel. Previziunile politice, îmi aminteşte, i-au ieşit cam toate, multe spectaculoase, cum a fost dispariţia lui Ceauşescu. "Înainte de ultimele alegeri, zice Istrate, Adrian Năstase m-a chemat la el. Spusesem public că nu vor câştiga el şi PSD-ul. La data de 1 mai 2003, un mesaj mi-a apărut sub forma unui titlu de articol într-un ziar: cei care se cred un partid puternic nu vor câştiga alegerile...". Nu s-a întâlnit cu Năstase, dar a vorbit cu Ecaterina Andronescu. "Ecaterina Andronescu m-a sunat înainte de referendum, m-a felicitat de Paşte şi m-a întrebat dacă Băsescu poate fi dat jos. I-am zis că da, dar lumea îl alege tot pe el". Mai zice că altădată l-a sunat şi Mărmureanu, directorul Institutului Naţional de Fizică a Pământului. "Era cam ironic, dar voia să vadă ce mesaje am eu despre cutremure...". Graţie aceluiaşi har profetic, spune că a reuşit să descopere Istravit-ul, un supliment alimentar pentru sistemul imunitar.

Băsescu şi atentatul

Istrate şi-a postat profeţiile şi pe internet. Unele sunt clare ca bună ziua. "28 februarie 2005. Mă aflu la distanţă de..., atmosfera este cenuşie, multă lume pe stradă. O voce îmi spune: Atentat în România". Sau: "05 martie 2005. Văd mai multe parcele de teren, iar eu sunt pe un pod mare şi lung, cu arcade ca acelea de la Cernavodă. Doresc să mă întâlnesc cu preşedintele Traian Băsescu, să-i spun căse pune la cale un atentat". Din cele mai multe însă nu pricepi nimic. Fără simţirea vizionară a lui Istrate, clarviziunile sună ca-n profeţia semi-sexy cu Mardare: "10.10.02: Mă aflu într-un autobuz aglomerat, stau într-o bancă pe rândul din dreapta, dar spre mijloc, pe aceeaşi bancă spre geam stă vecina mea Maria Soceanu cu sânii mari... Flavia este chemată de Mardare în Valea Cerbilor".

Cititi si: