Ala micu’ din flori

Mai putin verde, mai multi pitici. Parsiv, in ziua in care s-a nascut pri-mul pitic de gradina, soarele a rasa-rit la fel, iar apele nu s-au revarsat.

Parsiv, in ziua in care s-a nascut primul pitic de gradina, soarele a rasarit la fel, iar apele nu s-au revarsat. Nemasurabila insa, a variat, in jos, inteligenta planetei, in favoarea unui sentiment de caldura sufleteasca, de amicitie, de mimimi si mumumu.

Piticii de gradina se impart in multe categorii, printre cele mai cunoscute se gasesc: cei luciosi, cei crapati, piticii in grup si Isusii. Piticul de gradina este pe un trend ascendent. Chiar daca a murit americanul, nu se simte. Piticul lucios. Piticul lucios nou-nout face sa tresalte inima oricarui trecator prin fata curtii, indiferent daca este vorba despre o constructie modesta sau un palat. Piticul de palat aduce insa cu el cate ceva in plus. A) dovedeste o data in plus bunastarea, B) modifica scara valorilor artistice. Prin vizionari repetate si inmultirea locurilor in care se pot intalni nanii, omu’ incepe sa simta ca marmura asortata cu ghips colorat este visul lui de o viata.

PITICUL CRAPAT. Apartinatorii acestei specii au realizat deja o relatie speciala cu proprietarii lor si aproape ca nu mai pot fi inlocuiti. Piticul crapat a fost martorul atator intamplari, incat a devenit un prieten mut, bun ascultator si incasator. Piticul a indurat stoic intemperii, asteptandu-si stapanul sa vina de pe unde umbla teleleu. De cate ori nu s-a intamplat sa asculte lungi monoloage fie despre prostia organica a nevestei omului, fie despre amantul acesteia, fie despre orice alte prostii. Si nu o data, pentru ca zambea ca prostul fara oprire in fata nenorocirilor, si-a luat un picior pe cocoasa. Copiii il admira in general, dupa care il iau de peste gard la tinta cu pietre. Piticul crapat are o viata grea, dar sigura, spre deosebire de piticul lucios de palat, care e schimbat de cate ori capata o oarescare patina.

PITICII IN GRUP. Am cautat o vreme originea piticilor. Am batut internetul in lung si in lat, dar fara succes, pentru ca nici chef nu prea aveam de subiect. Am intalnit o gramada de oferte, am vazut chiar si pitici second-hand, dar de mama lor n-am dat. Pentru un profan in ale liliputanismului, asa ca mine, obiectul numit "pitic" poate sa provina fie din mituri, fie din povestea Alba-ca-Zapada. Sa nu uit, piticul alb ca zapada poate fi intalnit in atelierele de creatie inainte de vopsire. Prin hidosenia lui, creatura aflata in aceasta faza de executie scapa de incadrarea la kitsch, am incheiat paranteza. Piticii in grup au tot felul de activitati, unele comune, clasice (beau, fumeaza, calaresc porci etc.), altele adaptate timpurilor noi. Piticul cu mobil este deja o piesa clasica, dar cu laptop insa - nu. La fel cel cu diplomat si costum, cel cu sombrero, cel cu bec si cu panou solar. Si am mai vazut unul care bagase mana pana la cot in fundul unei rate si parea multumit de asta, la fel ca si rata de altfel. Spuneam de Alba-ca-Zapada... rar, dar totusi implacabil, grupurile de sapte pitici ajung sa fie completate cu numerele 8, 9, 10 s.a. Intotdeauna iti doresti mai mult, iar imaginatia nu cunoaste limite, conform unor studii realizate de cercetatorii bulgari. Deci, un leu care rage catre fundul frumoasei (sic) printese e o chestiune fireasca. La fel si iepuru’ cu expresia afectata de o boala de ficat, un cap mai inalt decat toti ceilalti. In mod surprinzator, nu exista Gulliveri insotiti de restul povestii, nici macar pe sub mana. Asta poate pentru ca respectiva carte a fost scrisa mai mult ca o parodie politica a vremurilor lui Swift. Parca n-ai vrea sa investesti in liniste si sa te trezesti cu un Boc in curte, tinand de haturile unui carucior, tras de o gramada de magari prostanaci, si incercand sa calce o bunicuta verde-rosie. Suna ca dracu’.

BUHAIALA. Plictisita de aceleasi fete de ghips, Alba-ca-Zapada s-a pus pe baut cu doua maini

BUHAIALA. Plictisita de aceleasi fete de ghips, Alba-ca-Zapada s-a pus pe baut cu doua mainiISUSII. Isusul, ca si Maica Precista, este mai atent lucrat. Poate frica de Dumnezeu... Daca nu se intareste ghipsul, daca se deschid baierile cerului si vine o ploaie acida care sa-i spele vopseaua? Ca o masura de precautie si asigurarea unui loc in poarta Raiului, Isusul apare, mult mai des decat celelalte piese, in varianta de lux, lacuit sau emailat. Pana si culorile par mai frumoase, mai cu grija alese. Rosu-albastru predomina, pentru ca se vinde mult mai bine. Este o combinatie cromatica reusita, imbinand perfect preferintele suporterilor cu inspiratiile divine becaliene. Politica de marketing agresiva a marilor companii concurente a dus la asimilarea intr-un singur pachet-oferta a Isusului cu un caine bleg, dar mare, in care intra material cat pentru un Saint-Bernard, si care poarta la gat, in loc de butoias cu rom, o butelie.

ETERNIZARE. N-am inteles cum se reproduc, nicaieri nu am vazut doi care fac sex. De ce nici un artist nu a reprodus o scena fierbinte? Probabil ca ar fi vorba despre o chinezarie pentru a crea toate detaliile specifice. Sau poate pentru ca piticul nu are nevoie sa se inmulteasca singur. Ma rog, in doi sau in grup. Piticul transcende spatiul si timpul prin mana omului, pentru ca este aproape de inima lui. Piticul a trecut demult de la moda la permanentizare, pentru ca reprezinta o materializare a unei parti din ce avem mai frumos. Mimimi si mumumu. Un pitic dragalas isi poate gasi loc in gradina barbatului, fara ca acesta sa fie acuzat de inclinatii homosexuale sau ca amicii rautaciosi sa-i arunce in fata expresii ca "latura feminina". Totusi exista si reguli, un barbat nu se poate uita cu simpatie si caldura la creatura decat atunci cand este singur. Femeile si-au dorit mereu pitici pe langa casa. Tin loc de copiii plecati la scoala, la Bucuresti sa invarta banu’, la "mititica". Ba chiar un pitic mai aratos, privit mijit, poate tine loc de amantul pe care nu l-au avut niciodata. Si pentru ei, si pentru ele, piticul e o cale spre un taram fantastic, mai incitant de mistic decat mersul la Biserica sau raspunsul la intrebarea "io cum am ajuns acasa aseara, femeie?". Piticul, daca nu te sperie din prima, e un prieten. Despre copii ce sa mai spui?! O tranta in gradina, o tinta pentru prastie si nenumarate pozitii in care pot sa-i aseze, in special atunci cand exista si o Alba-ca-Zapada.

Din toate aceste considerente, exista oameni care considera piticii ca fiind exploatati. In Franta s-a constituit Frontul de Eliberare a Piticilor de Gradina, a carui indeletnicire este sa le fure oamenilor podoabele din gradina. Nu se cunosc date despre destinatia finala a acestora, probabil ca sunt dusi in hoteluri de lux si li se indeplinesc toate dorintele. Eu, daca as fi pitic de gradina, as vrea sa fac o vraja si sa dispar.

"PITICARUL"

Constantin Becu e mester piticar, "directorul" "Fabricii de pitici Saftica", actor in reclama cu "A murit americanu’!". Primise o comanda ferma de 300 de bucati, da’ a crapat beneficiarul. Credeti ca a ramas cu ei? Nu, piticul se vinde binisor, mai ales daca are fata lui Anghel Iordanescu. Il cumpara microbistii care isi aduc aminte de ratarea calificarii la "mondiale". Constantin exploateaza pitici! Traieste bine de pe urma lor si a prostului gust. Fabrica vreo 400 de modele de succes, care clasice, care cu leduri, si afacerea s-a extins in familie. Fiul sau, trecut prin Germania, de unde i-a transmis ideea cu biznisul, s-a apucat si el de piticit. La preturi intre 50 de mii si un milion juma’, piticeala e rentabila.

SCRIETI-NE! Asteptam parerile dumneavostra si fotografii care sa le ilustreze pe adresa kitsch@jurnalul.ro.

NU RATATI! Maine, bibelourile bibliotecilor si pestisorul de pe televizor.