Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
● director de creaţie Agenţia 23
În 1986 am început să mă interesez despre cum aş putea ajunge în Statele Unite, pentru că era singura destinaţie care m-ar fi interesat. Şi aşa am aflat că, dintre toţi colegii maică-mii, mai erau în ţară ea, Pleşu şi încă un coleg. Restul, toţi, plecaseră din ţară şi făceau din cinci în cinci ani adunările absolvenţilor "Spiru Haret" '66 ba în Germania, ba în Canada, ba în SUA. Unul dintre ei mi-a propus să îmi găsească o domnişoară cu cetăţenie americană, care, în schimbul a 5.000 de dolari, să fie de acord să ne căsătorim şi să "mă tragă" în America.
Una peste alta, lucrurile au tărăgănat până în 1989. Când, deodată, s-au deschis oportunităţile aici. Am crezut atunci că putem face acasă o altă America. Că putem aduce libertatea, initiaţiva, competenţa, meritocraţia şi la Bucureşti.
Am intrat în PNL-AT, apoi în PL'93, crezând că nişte deputaţi de 26 de ani vor aduce României schimbarea de care avea atâta nevoie. Am fost în Piaţa Universităţii, apoi, încet-încet, m-am retras în propria bulă de sticlă, în care ne e bine mie, familiei mele şi celor apropiaţi. M-am retras într-o industrie în care se vorbeşte la fel de multă engleză ca şi în America, în care, uneori, se fac spoturi ca în America, în care ne întrecem pe la festivaluri cu americanii. Periodic trec prin cele două extreme. Cea care m-a făcut să scriu o prezentare intitulată "România maro" şi cea care m-a făcut să inventez termenul "Mişcarea de Rezistenţă". Sunt dezamăgit de România şi de români în mod regulat, şi tot în mod regulat încerc să schimb ceva în ţara mea.
Încă n-am obosit. Dar nu sunt departe.
Citește pe Antena3.ro
