Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Strainii cumpara Romania bucata cu bucata. Piece of cake. Avem o tara buna, binecuvantata de Dumnezeu cu pamant rodnic, ape curgatoare si clima temperata. Avem o tara. Ce facem cu ea? In primul rand, ne-o spun strainii, stam cu mainile incrucisate la piept si ne vaitam. "Miorita" ne-a invatat cum se face. In al doilea rand, "completam". Ciupim. Furam, adica, macar simbolic, cat sa nu zica vecinii ca suntem prosti daca ne vad venind cu mana goala de la munca. Asta comunismul ne-a invatat. In al treilea rand, ne bucuram prea devreme de profit si, in loc sa-l investim, il risipim pe case si pe masini scumpe. Asta e foamea si razbunarea amaratului care n-a avut mai nimic. Si randuri despre noi ar mai fi... "Singura limitare a Romaniei sunt oamenii", crede Arjan Janknegt. Pentru straini, tara noastra va ramane etern fascinanta si paradoxala, pentru ca e locul unde tot timpul ti se spune ca nu se poate face nimic, insa, cu oameni potriviti, totul e posibil.
Strainii care vin si cumpara pamant in Romania stiu sa-l pretuiasca mai mult decat o facem noi. Il lauda, se mira ca stam cu fundul pe un sac de aur, se vaita din pricina birocratiei si a prea deselor controale. Si fac bani. Pentru ei, timpul este e o linie dreapta, ce merge spre viitor. Pentru noi, spun ei, acelasi timp e un mic cerc: aici si acum.
Incepem de astazi un serial cu povestile de succes ale taranilor de import. Flamanzi de Romania. Veti citi reportaje despre olandezul care a zburat pana la Buzau, ca sa cultive ceapa, despre cum lucreaza portughezii 21.000 de hectare de pamant, despre francezul care are mari ostiri de grane si da tarii paine. Il veti cunoaste pe turcul venit la Braila, intr-o tara invadata de rosii turcesti, sa cultive legume romanesti. Veti afla ce interese si ce profit au strainii care cumpara terenuri in Romania si le lasa parloaga. Si, mai ales, veti descoperi povestea romancei, italianca prin adoptie, care s-a intors acasa, a cumparat pamant si a luat in grija, gratis, toate necazurile oamenilor de pe el. Avem o tara. Poate ca asta ar fi singura ei sansa: sa devenim straini de ea, ca s-o putem privi cu alti ochi, si sa incepem, in sfarsit, sa o iubim. (Adriana Oprea-Popescu)
Cand s-a trezit in batatura cu un olandez care voia sa faca agricultura in Romania, Nelutu, fermier din tata in fiu pe campurile ramnicene, s-a crucit adanc si a zis ca omului o sa-i treaca repede. L-a gazduit timp 2 ani pe Arjan Janknegt, un barbat agil si blond, caruia n-a putut sa-i spuna niciodata pe numele adevarat, ci l-a botezat pe loc Eric, "ca prea are fata de Eric'. Vazandu-l om de incredere, a decis sa-i dea in arenda strainului 20 de hectare de teren, sa vada ce branza face. La prima recolta, Arjan sau "Eric' a scos 7000 de kile de grau la hectarul de pamant romanesc, ce n-a vazut Valea Ramnicului nici pe vremea comunismului. Nelutu s-a crucit iar, admirativ de data asta. "In primii ani, ne uitam la masinile lui ca la avioane, ca asa ceva nu vazusem decat la televizor. Ne-a intaratat si pe noi sa ne punem pe treaba', recunoaste fermierul Ion Iancu sau Nelutu, cum il stiu prietenii. Asta se intampla in urma cu 6 ani, iar de atunci Arjan Janknegt a cumparat 160 de hectare de pamant in judetul Buzau si are in arenda restul de pana la 500. "In Romania am ajuns pe urmele cepei', spune zambind cu ochii de culoarea bleu in biroul din localitatea Zidurile, unde domneste o ordine desavarsita. Pe un perete sta agatat un tablou infatisand o ceapa, "uien' pe limba olandeza, tablou pictat de sotia lui, ramasa in Olanda.
Din clipa in care olandezul a pasit la Zidurile, ideile despre agricultura ale lui Nelutu, barbat vesel, cu chipul ars de soare si lant gros la gat, s-au schimbat radical. "La porumb, de exemplu, la noi e vorba aia «La ala desu', mergi cu fesu', la ala raru’ mergi cu caru’». E, Eric mi-a aratat ca nu-i asa'. De pe doua tarlale egale, una semanata dupa know-how olandez, alta - cu stiinta romaneasca, cei doi au adunat cu mana stiuletii aurii. "Cosul lui era aproape cu doua palme mai plin', spune cu admiratie Nelutu.
Cand nu ploua, Nelutu, care n-are sistem de irigatie, ridica ochii spre cer si-si face cruci largi. "Ce faci, Nelutu?', l-a intrebat Arjan o data, in romana invatata in 6 luni sarguincioase, cand umbla cu dictionarele dupa el. "Ma rog la Dumnezeu sa ploua', i-a raspuns fermierul roman. Arjan n-are nevoie de asa ceva pentru ca-si iriga singur pamanturile. "Acum, cand ne intalnim si n-a mai plouat de ceva vreme, ma intreaba: «Nelutu, ai mai vorbit cu…? Cum merge?», si arata in sus zambind', povesteste amuzat romanul.
Citește pe Antena3.ro
"Sandule, adu ze caruta sa mergem la ceapa. Ja, ja. Asa Sandule, noroc!', ii spune la telefon olandezul in doua limbi paznicului tarlalei. Vrea sa ne arate randurile de ceapa si arpagic de pe ogoarele Ramnicului, de care e tare mandru. Acum, inainte de a incepe culesul. Sandu, tras de iapa Stela in varsta de 20 de ani, il saluta ca pe un consatean si incep sa discute de culturile vecinilor, care ce a mai semanat, ce se fac daca nu stau ploile.
Arjan a luat primul contact cu Romania in 1999, ajungand in partea de vest a tarii. Era in cautarea locului perfect pentru ceapa ideala. A vizitat mai multe tari pana sa ia o decizie: Ungaria, Cehia, dar a aflat de la specialisti ca cea mai buna zona pentru cultura cepei ar fi la Buzau, aproape de Ramnicu Sarat. In 2003, Arjan a exportat pentru prima oara ceapa din Olanda in Romania prin firma pe care o are cu fratele sau in Olanda. Apoi a inceput afacerea in Romania si drumul cepei s-a sucit: din Romania in Olanda. "Cultivam ceapa si in Olanda, dar cea romaneasca e mai buna. Acolo avem sol bun, dar nu putem schimba clima, ploua prea mult si umiditatea e mare. Aici, datorita uscaciunii, fructele si legumele sunt mai dulci, au alt gust, aspectul cepei e frumos', spune si face gestul de "tut'. Pe langa ceapa, fermierul olandez mai cultiva grau, porumb, floarea soarelui si vrea sa se extinda cu culturi de fasole si sfecla. In viitor. Dar ceapa, si arpagicul in particular, e cultura vedeta. "Romania ar putea deveni lejer primul exportator de seminte din Europa. Singura limitare sunt oamenii', recunoaste cu sinceritate.
Cand a plecat din localitatea natala Amersfoort, de la ferma Zeewolde din Olanda, Arjan nu si-a imaginat ca va avea asa dificultati in a se adapta la mentalitatea romaneasca. "Romanii merg in prea multe directii si vad totul in alb si negru', explica Arjan una din diferentele culturale. "Daca le spui exact ce sa faca, vor face, dar in agricultura ai nevoie si de nuante. Cand intervin variatii, nu mai fac nimic', spune, in timp ce soarbe cafea din canuta in forma de moara de vant, adusa de acasa. Filosofia timpului la romani l-a dat gata sI l-a determinat rapid sa mecanizeze toate activitatile pentru a reduce dependenta de zileri. Mai foloseste oamenii doar in august pentru arpagic si iarna, la ambalat semintele. "La romani timpul e mai scurt, ca un cerc, aici si acum. Pentru mine timpul e o linie dreapta si ma gandesc la viitor foarte mult. Unii din cei pe care i-am avut la ferma se gandeau ca iau un salariu bun acum si gata, nu mai faceau niciun efort. Eu pot sacrifica bunastarea zilei de azi pentru un viitor mai bun', recunoaste Arjan. "Sunt aici in primul rand ca sa fac o ferma frumoasa, nu ca sa fac bani. Asta nu prea au inteles oamenii la inceput. Ba chiar m-au privit cu neincredere mult timp, crezand ca le iau pamantul si plec cu el in Olanda', glumeste acesta.
Cu timpul a invatat sa se adapteze, dar cunoaste doi olandezi ale caror afaceri in Romania au esuat din acest motiv. Are acum o echipa de 5 oameni de baza, angajati romani, despre care are o parere excelenta. Unul dintre ei e Radu Petrica de 30 de ani, angajat de 4 ani la ferma ca mecanic agricol. N-a vazut la alti patroni romani recoltele lui Arjan de cand s-a apucat de meserie. Pe langa un salariu satisfacator, de 1800 de lei, Petrica e multumit si ca nu face treaba de mantuiala. "Nu ti se spune «Hai, repede, repede, cum o fi, numai termina». Ci faci totul pe indelete si asa cum trebuie', zice Petrica.
Pentru Arjan agricultura e o afacere care merita efortul. Un hectar de pamant romanesc costa intre 600 si 1400 de euro. In Olanda, unde pamantul e in permanenta lupta cu marea, aceeasi suprafata ajunge si la 10 000 de euro. Asta pentru ca suprafata arabila a Olandei este de zece ori mai mica decat a noastra, iar fermierii prefera sa inchirieze pamantul si legea ii ajuta. "Legea ar trebui sa protejeze arenda mai mult si in Romania. Vreau sa arendez mai mult pamant, pentru ca a aparut o competitie mare pe piata. In viitor...', isi traseaza sarcini precise barbatul. La usa albastra a micii ferme din Zidurile au batut mai multi samsari de pamanturi, dar olandezul le-a aratat iesirea politicos si le-a spus "Nu, multumesc', in cea mai pura limba romaneasca.
Rezultatele incredibile pentru fermierii romani din zona sunt obtinute cu investitii mari si cu multa disciplina. Nici inginerii agronomi din zona nu egaleaza productiile olandezului. "La ceapa, de exemplu, investesc dublu fata de romani. Uneori chiar 5000 de euro la hectar pe an, cu totul, de la plantare, la masini si depozitare', spune in vreme ce ne arata depozitele impecabile unde vrea sa inaugureze un nou sistem de ventilatie. Fermierul beneficiaza de subventiile de la Uniunea Europeana, putin peste 100 de euro la hectar, si spune ca nu s-a gandit sa acceseze fonduri europene pentru ca i se par "scumpe' ca investitie de timp, hartii, drumuri. Iar programul de zi cu zi nu-i permite: o ora la birou, trei ore pe camp si vreo 10 in intalniri, la telefon. 90% din ce cultiva Arjan e vandut in tara, cerealele la mori sau la Fabrica de Nutreturi Combinate (FNC) Ramnicu Sarat, ceapa pentru piete, semintele - altor fermieri. Iar o parte din ceapa aurie de Romania ajunge in Olanda, ca e foarte apreciata. "Nu inteleg de ce importati ceapa din Austria, Olanda si alte tari cand ceapa romaneasca e perfecta', se arata Arjan nedumerit de ce vede prin supermarketuri.
"Harnic, dom’le. Munceste si cu 3-4 utilaje o data. Singur. Lanurile lui sunt de elita', vorbeste cu mandrie primarul localitatii Valea Ramnicului, Ion Sandu, despre olandezul naturalizat la Zidurile, pe locul fostului CAP. Arjan si un finlandez au in total 5% din suprafata agricola a comunei, iar anul trecut olandezul a platit impozite la Primarie de aproape 8000 de lei. Culturile lui sunt insa parca desprinse din picturile lui Van Gogh: floarea-soarelui e viguroasa, graul - manos, iar ceapa... La 15 tone obtinute de romani la hectar, Arjan scoate si 50 de tone.
Daca romanii au invatat sa faca agricultura mai bine de la olandez, romanii au dat la schimb stilul de viata romanesc. Nelutu l-a initiat treptat pe strain in tainele sarmalelor cu ardei iute, ale mamaligii cu branza si ale limbii romane. Ca nu se mai putea cu limbajul semnelor si prin desene, singurul vorbitor de engleza cale de 3 sate fiind un baiat cam certat cu scoala. Uneori ciocnirea celor doua lumi a fost furtunoasa. "A luat intr-o vacanta niste must din Romania si l-a dus la sotie, acolo, in Olanda, unde oamenii mananca mult cascaval si margarina pe o paine neagra-neagra. Si la cafea au mereu un biscuit mic, mi-a zis tata care a fost in vizita la olandezi, dus de Eric. Si aici, la Ziduri, Eric are in sertar mai multe cutii cu biscuiti. Ei, si-am uitat sa-i spun ca mustul fermenteaza si sa aiba grija. I-a explodat sticla in toata bucataria lui olandeza, de a trebuit sa varuiasca rapid', rade in hohote amicul lui Arjan.
Nelutu recunoaste ca cel mai greu s-a obisnuit cu faptul ca olandezul nu e invatat cu imprumutul romanesc: ia de la mine ceva, da-mi si tu de la tine. La Arjan era clar: vrei ceva, platesti. Si nici pana azi fermierul roman nu intelege de ce, la un Craciun, prietenul lui din tara morilor de vant si a lalelelor i-a adus cadou, desi nu-i sta in obicei, niste saboti de lemn, cam vechi si ciudati, si un cozonac.
Pentru cei care vin la ferma lui, Arjan are scris pe o tablita un sfat inspirat de o femeie din Ramnic, venita la un interviu de angajare si care se vaita din orice: "Castigatori au un plan, ratatii au scuze'. Asta e lectia lui pentru romani, alaturi de rabdarea de a astepta profit pe termen mediu si lung. "Prima oara am cumparat In Romania o parloaga si am lucrat-o cum trebuie mai multi ani. Acum e un pamant normal si obtin culturi bune de acolo. Oriunde pe pamantul asta trebuie sa muncesti. Fara sa astepti profit imediat', spune barbatul si-si arata palmele aspre.
