Povestea cantecului

"Eram disperat. Stii de unde vine cuvantul disperat? Di de la Dinu si sperat... Speram mereu sa-mi gasesc perechea. Cu Simona (n.m., sotia lui, care-i seamana leit) m-am intalnit destul de tarziu, eu imi lansam la Calafat un album si ea era acolo. Ma uitam la ea si nu-mi venea sa cred: parca ma vedeam pe mine, femeie, in oglinda... Stii cum e? Cand se produce declicul asta, revelatia ca ea e aceea, ai nevoie de dovezi. Eu asa sunt. Aveam nevoie s-o aud, s-o vad, sa-mi trimita scrisori, chiar si plicuri goale. «Timite-mi numai plicuri goale/Trimite-mi notele de plata...»

SIMONA A FOST UN PILC IN ALB. Culmea ca la «destinatar» nu scria nici macar adresa, dar plicul a nimerit la mine. Iar la «expeditor»?! Au! Asta-i faina, m-ai incuiat! Cred ca Dumnezeu ii iubeste pe-aia pe care-i face. Uite-te la plaja asta plina din Vama: pe toti ii iubeste, nu pe mine in mod special. Si imi face cate-un cadou, mie, lui Dinu Olarasu, cand n-o sfeclesc prea rau. Nu stiu, poate i-au placut poeziile si cantecele mele.

La mine, cand se naste-un cantec, nu e poezia inaintea melodiei, nici viceversa. Ar insemna sa le dezamagesc pe amandoua. Ele vin de-odata. Imi pare rau ca nu sunt ambidextru, sa scriu cu-o mana versurile si cu cealalta muzica. Dar lucrez la asta...

Eram odata in metrou cu Adi Ordean si mi-a fredonat cateva masuri dintr-o melodie fara text. Am luat cartela de metrou din buzunar si am inceput sa scriu: «Ia cu tine si inima, inima mea/Si ascunde-o-n bagaje pe undeva/Ia-o cu tine acolo-n America/Sau in Asia/»...

Toti cei care ma cunosc stiu ca tot ce-i scris de mine trece prin mine, ca imaginea printr-o oglinda, ca norul pe cer. Ma scormoneste pe dinauntru si iese dintr-o data. Cantecul ala sunt eu, despre mine-i vorba, eu nu mint. Cele mai interesante cantece ale mele sunt «Dinu Olarasu 100%» plus «TVA» 22. Asa sa scrii..." (Claudia Daboveanu)